Când trebuie să se manifeste civic sau politic, românii sunt apatici. Și aceasta, în ciuda agitației continue a partidelor politice. Practic, la cel mult trei zile apare câte “o știre de senzație” pe scena politică, ce însă are foarte slabe reverberații în rândul cetățenilor. De unde această discrepanță între agitația politicienilor și această apatie a cetățenilor, mai ales ca apatia se manifestă la niște oameni pe alocuri extreme de săraci? Sărac, abuzat și apatic pare o combinație imposibilă. Sunt termeni ireconciliabili. Și totuși aceasta este realitatea în România de mai bine de 10 ani.
Cu toate că nu sunt un populist, ba dimpotrivă, analiza mea tinde să-i dea dreptate cetățeanului și să justifice “apatia” lui. Eu o să vă prezint raționamentul meu și o să vă rog pe dumneavoastră, cititorule, să aduceți argumente contrare.
Toate partidele parlamentare au guvernat țara în diferite perioade, în toate combinațiile posibile.
Toate partidele sunt acuzate de hoție, incompetență și total dispreț față de soarta cetățeanului. Evit să folosesc cuvinte ca țară și nație ca să nu se creadă că m-am inspirat din Caragiale.
Toate discursurile politicienilor din opoziție se centrează pe critica puterii și niciodată pe soluții, pe analize serioase vizând problemele care-l frământă pe cetățean.
Toți pleacă de la putere detestați de populație și trec în opoziție, unde încep să critice puterea, care nu se deosebește deloc de ceea ce au făcut ei când erau la putere. La următoarele alegeri revin la putere, nu datorită reformării partidelor și a unor programe electorale valoroase, ci datorită unui vot negativ dat guvernării. Și așa asistăm la o morișcă, cu o frecvență a rotației de 4 ani. La cât de incompetente și parșive sunt guvernările, nu trebuie să faci mare lucru ca să revii la putere: trebuie doar să ai răbdare, pentru că, oricum, vei reveni la masa îmbelșugată numită guvernare. Nu trebuie nici să-ți fie frică de nenorocirile pe care le-ai făcut la guvernare. Există de mult o înțelegere între partide: noi, când venim la guvernare, nu-i băgăm în pușcărie pe ai voștri, iar când veți veni voi o să-i lăsați în pace pe ai noștri.
Se spune cu cinism că alegătorul are memoria scurtă, că îl poți păcăli ușor și ieftin. Ce ar putea să facă el? Și-a pus o dată speranța într-un partid și a constatat că s-a înșelat. La următoarele alegeri votează cu ceilalți în speranța că ei vor fi mai buni, dar se dovedește că și aceștia sunt la fel de ticăloși ca și ceilalți. Mai repetă încă o dată raționamentul în speranța că ceva s-a schimbat, că partidele s-au maturizat și vor avea o altă atitudine. Fără nici un rezultat. Și astfel, cetățeanul a epuizat toate variantele.
În aceste condiții, ce poate să facă cetățeanul?
Să reia ciclul ar fi o prostie.
Unii aleg să nu mai meargă la vot.
Alții s-ar revolta, dar o revoltă are nevoie de un conducător și de un nucleu organizat. Unde să le gasească?
Partidele nu-i inspiră nici o urmă de încredere pentru că le cunoaște foarte bine.
Ar rămâne sindicatele, dar acestea au fost de mult târâte în mocirlă, iar credibilitatea și-au pierdut-o demult. Cu lideri îmbuibați, preocupați mai degrabă de propriile interese decât ale celor pe care-i reprezintă sau ar trebui să-i reprezinte, liderii de sindicat au ajuns și ei la fel de dispretuiți ca și politicienii.
Și atunci ce soluție le mai rămâne oamenilor?
Iată-l deci pe cetățean prizonier al unui sistem diabolic (nu românesc, ci global).
Și atunci nu cumva “apatia” cetățeanului nu mai pare atât de nefirească?
Nu doresc să transmit un mesaj public de descurajare către cetățeni. Dimpotriva. De-a lungul istoriei, acești oameni atât de desconsiderați s-au confruntat cu indivizi, imperii, sisteme care la vremea lor s-au considerat infailibile. Astăzi poporul încă există, în timp ce “ei”, “temuții” au dispărut demult.
O să transmit, în schimb, un mesaj de avertisment către politicieni: Să nu credeți că situația este sub control și ca morișca va funcționa la nesfârșit. Ferească Dumnezeu de turbarea mielului și de explozia mămăligii, fiindcă atunci nici gaura de șarpe nu vă va mai putea salva.
PRIZONIERUL




