În aceste zile se rediscută în mediul online și în mass-media despre rolul religiei în sistemul educațional preuniversitar românesc. Acest lucru a pornit datorită inițiativei legislative a lui Remus Cernea prin care se încearcă înlocuirea disciplinei obligatorii religie cu etica și trecerea disciplinei religie ca facultativă. Este foarte trist că anumiți lideri de opinie tratează acest subiect fără să se documenteze atât în ceea ce privește sistemul legislativ cât și propunerea lui Remus Cernea.

Pornind de la legea fundamentală, reținem două norme: „Statul asigura libertatea învățământului religios, potrivit cerințelor specifice fiecărui cult. În școlile de stat, învățământul religios este organizat și garantat prin lege.” (art. 32 alin. 7) și „Libertatea gândirii și a opiniilor, precum și libertatea credințelor religioase nu pot fi îngrădite sub nicio formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credință religioasă, contrare convingerilor sale” (art. 29 alin. 1). Studiind jurisprudența CCR, care este izvor de drept, religia poate fi prezentă în cadrul sistemului educațional, cu condiția ca aceasta să nu fie imperativă în sensul în care atât prezența cât și evaluarea să nu fie obligatorii. În temeiul art. 32 alin. (7), disciplina religie trebuie să fie disponibilă în sistemul educațional preuniversitar de stat.

Revenind la inițiativa deputatului Remus Cernea, acesta dorește schimbarea statutului disciplinei religie din cel impus în cel facultativ. Comisia de învățământ din Camera Deputaților a propus plenului respingerea din următoarele considerente: în sistemul educațional preuniversitar nu există discipline facultativ (în prezent), lipsa unui studiu de impact și lipsa sursei de finanțare. În ceea ce privește studiul de impact sunt rezervat cu privire la necesitatea reala a acestuia, deputatul în cauza desfășurând mai multe dezbateri pe această tema iar eșantionul (nereprezentativ) vine în favoarea acestuia. Sursa de finanțare nu putea fi expusă de inițiator pentru că el nu este Guvernul și acest motiv este doar o forțare al cadrului constituțional. Însă, în ceea ce privește statutul disciplinelor facultative, aici chiar avem o problemă care trebuie dezbătută. Deputații comisiei au votat politic (unanim) pentru respingerea inițiativei. Eu nu pot înțelege cum acești deputați sfidează instituția legiferării ascunzându-se după un motiv pueril. În cadrul ierarhiei actelor normative avem în vârf Constituția urmată de legi (și acte cu valoare de lege). Este adevărat că normele trebuie să reflecte societatea, dar prin norme poți schimba societatea. Planul cadru (tabla de materii) din sistemul educațional se stabilește prin ordin de ministru, care este un act normativ inferior din punct de vedere al forței juridice legii. Dacă Parlamentul dorește ca disciplina religie să fie facultativă, nu poți să spui că nu se poate pentru că nu exista (încă) materii facultative. Te conformezi!

De asemenea, trebuie menționat că legea educației încalcă dispozițiile Codului Civil în ceea ce privește regimul persoanelor. Nu-mi dau seama dacă este o derogare de la Codul Civil sau doar o măsură aberantă. Mai concret, Codul Civil dă dreptul persoanei să-și asume o religie începând cu vârsta de 16 ani. De la 14 ani, minorul nu mai este reprezentant de reprezentanții legali (părinți, tutore legal) ci se reprezintă singur și încheie acte juridice. Anumite acte juridice sunt lovite de nulitate dacă nu sunt încheie cu încuviințarea reprezentantului legal. Actele pe care le încheie singur minorul sunt actele din domeniul administrării, conservării și patrimoniului de mică valoare. În mod evident, o notificare pe care o poate prezenta un elev conducerii unității de învățământ este un act administrativ, care se încheie de către elev fără necesitatea vreunei încuviințări. Or, legea educației se face că nu vede (sau nu știe) prevederile Codului Civil. Legea educației vorbește de elevi minori și majori, aspecte reglementate de codul civil, iar elevilor minori nu le este recunoscută capacitatea de exercițiu restrânsă.

În concluzie, articolul 18 din Legea educației naționale trebuie modificat, după părerea mea în următorul sens:

1.Disciplina religie este una facultativă, pentru a asigura dreptul constituțional.

2.Participarea la această disciplină să le fie permisă elevilor care au discernământ (conform codului civil și penal, de la 14 ani) în baza unei cereri (opt-in).

3.Această disciplină trebuie fixată în orar în așa fel încât să nu afecteze programul celor care nu optează pentru aceasta.

4.Nu este nevoie de înlocuirea disciplinei religie cu altă materie prin lege, acest lucru se face prin planul cadru care se aprobă prin ordin de ministru.

Închei prin a spune că am preferat o abordare mai tehnică pentru a nu face această dezbatere să devină sterilă, ci pentru a înțelege un mecanism constituțional și legal pentru a avea baza legală de la care pornim când dezbatem politicile publice.