Sunt din ce în ce mai mândru de poporul român. Îl simt din ce în ce mai viu, mai treaz, mai plin de viaţă. Protestează, se manifestă, îşi exprimă public nemulţumirile. Iese în stradă, e viu. Nici nu mai contează că unele opinii exprimate sunt aberante şi altele sunt extrem de logice şi legitime… asta înseamnă democraţie în stare pură. Mă uit la ei şi sunt extrem de fericit. Nu mai ieşim în stradă ca la începutul democraţiei: pentru pâine, făină, mici, galeţi… umilinţe (într-un cuvânt), acum ieşim pentru ţeluri mult mai înalte: demisia unui dictator într-o societate democratică, abuzuri ale instituţiilor statului (inclusiv CNA), proiectul „Roşia Montană”, problema câinilor fără stăpân, problemele de mediu… Altă viaţă, alt nivel, altă mentalitate…

Inevitabil, îmi aduc aminte de una dintre maximele cele mai de preţ pe care le-a auzit ţara asta de la un mare om, Ion Raţiu: „Voi lupta până la ultima mea picătura de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine”… Da! Suntem pro, suntem şi contra, suntem şi înverşunaţi, suntem şi paşnici, dar cel mai important este că suntem vii, trăim!

Următorul pas este să urmărim, noi, ca societate, toate proiectele de lege dezbătute în Parlament şi să le comentăm, să le criticăm, să le dezbatem şi noi, să le exprimăm public, să punem presiune pe reprezentanţii noştri. Până acum Parlamentul a funcţionat ca o instituţie ermetic închisă. Parlamentarii nu se consultau cu cei pe care îi reprezentau – nici nu aveau de ce să se consulte atâta timp cât nu a existat niciodată o presiune reală; guvernele – aşişderea, instituţiile statului, organele justiţiei, etc. Cetățenii vorbesc şi lucrul acesta se simte, lucrul acesta începe să schimbe faţa României, începe să impulsioneze mecanismele socio-economice din ţara aceasta.

Şi ca să nu fim ipocriţi şi să minimalizăm meritele cuiva, aşa-numitele Social Media au avut un extrem de important rol în coeziunea grupurilor sociale. Datorită reţelelor precum Facebook, Twitter şi altele, am aflat că nu suntem singurii nemulţumiţi de o lege a Parlamentului, de o acţiune a Guvernului, de deparajele de la Constituţie ale Preşedintelui. Ne-am adunat pentru scopuri şi interese comune, le-am dezbătut online, ne-am certat, dar ne-am şi întâlnit pentru a ne manifesta şi în lumea reală.

TOTUŞI, trebuie să ţinem cont de un mic, mic aspect… “voinţa sfânta poporului” să nu spargă capul cu piatră tehnocraţilor (http://gzt.ro/atunci-cand-vointa-sfanta-a-poporului-le-a-spart-capul-cu-piatra-tehnocratilor/) … vorba lui Tudor Chirilă: “Protestaţi, luptaţi, protestaţi. Cu scop, însă. Nu degeaba, că altfel se transformă în lătrat”.