Recentele evenimente legate de Roşia Montană, dar şi uciderea unui copil nevinovat de către nişte maidanezi sunt dovada clară a scindării societăţii Româneşti, a existenţei mai multor Românii. Una este a puternicilor zilei capitaliste şi alta aparţine unei mase de cetăţeni fără nici o putere reală de decizie, despre care mi-e teamă că este tratată precum maidanezii. Ignorată, dar bună de poză în care să mimezi democraţia.

Ce avem în afacerea Roşia Montană? Un grup de politicieni care de ceva vreme se tot certat pe proiectul minier, probabil cu gândul de a-şi lua o parte cât mai frumuşică din caşcavalul auriu şi, pe cât posibil, ceva capital electoral.

Apoi, avem o masă de cetăţeni care protestează în nişte cuvinte cheie: trădare, poluare, globalizare corporatistă. Aceştia sunt trataţi de către primii, după mine, ca nişte maidanezi: contează doar pentru poză de democraţie. În rest nimeni nu-şi dă silinţa să dezbată serios contractul cu RMGC. Care, am înţeles, are nişte paragrafe greu de digerat. Asta s-a văzut cel mai bine în felul în care tele-vizuinile româneşti au tratat subiectul: de ochii lumii, simulând jurnalismul. Unele parcă aveau chiar aur pus pe conştiinţă: stăteau cu ochii pe aurul. . . rromilor.

Avem şi o a treia ceată, cea a RMGC-ului şi a viitorilor căpşunari pe „plantaţia” auriferă (şi ce s-o mai găsi pe acolo) pe care RMGC o va primi de la Statul Român. Sesizez aici nişte discrepanţe demne de manualul de PR. Pe de o parte vedem cuvinte cheie manevrate patetic: locuri de muncă, locuri de joacă, renovare, reabilitare, punere în valoare a patrimoniului etc. De clădiri ce vor fi demolate nu se spune nimic. Pe de altă parte, sesizez un buget uriaş de publicitate şi PR alocat de companie, motiv pentru care, spoturile de sensibilizare şi „frăgezire” a opiniei publice curg de (prea) multă vreme pe la tele-vizuini. Ceea ce înseamnă că profitul calculat este… de x ori bugetul alocat. X este cu atât mai mare cu cât străduinţa RMGC este mai intensă.

Ei bine, după cum este de mare acest profit, tot atât este şi dezbinarea noastră socială. Iar maidanezii care ne ucid copii nu sunt decât încă un semnal de alarmă, care ne cheamă la reconsiderări. Altfel, cultivarea dezbinării nu duce decât la schizofrenie socială.