O ceva, că nu știu să o definesc decât ca pe “ceva” (e mult și “ceva”), s-a folosit zilele trecute de imaginea lui Mihai Eminescu pentru a-și face reclamă. Am înțeles că acest “ceva” face niște teste care depistează infecțiile cu transmitere sexuală. S-a folosit de “românul absolut” bazându-se pe controversa suferinței marelui poet și jurnalist de una dintre cele mai cumplite boli ale vremii sale, sifilisul.
Ca să lămurim treaba, Eminescu nu a avut sifilis și nici nu a fost diagnosticat, în documente, cu sifilis. I s-au pus diagnostice verbale de către nespecialiști și a fost tratat complet aiurea de niște doctori criminali, dintre care unul (Francisc Iszac) dorea să-l ofere ca exemplu pentru tratamentul cu succes al acestei maladii. Deci, Eminescu a fost cobai pentru un tratament experimental de o boală de care nu a suferit. Groaznic!
Acum, plecând de la această dispută, să-l reduci pe Eminescu la o simplă imagine cârlig, doar pentru a-ți crește numărul clienților care se testează de boli cu transmitere sexuală, mi se pare o crimă. Evident, nu la propriu. Dar așa cum Eminescu a fost omorât moral pe 28 iunie 1883, când a fost internat abuziv la ospiciu, tot așa, astăzi, în 2014, se mai înfige un satâr în memoria marelui nostru poet și jurnalist.
Dacă promotorii acestei campanii abjecte dădeau un ban (că doi e mult) pe puținele valori naționale care ne confirmă în lume, în cazul nostru pe Eminescu, puteau foarte bine să-și găsească un alt subiect. De pildă, pe Tom Hanks, pentru magistralul rol al bolnavului de SIDA din “Philadelphia” (până la urmă și HIV/SIDA este o boală cu transmitere sexuală) sau pe Lev Tolstoi, mai mult decât suspect de sifilis.
Probabil că le-a dârdâit curul că Tom Hanks i-ar fi dat în judecată pentru utilizarea neadecvată a imaginii sale, iar Putin le-ar fi trimis în farfuria cu ciorbă un cadou de la sistemul BUK. Apoi, am mari îndoieli ca rușii să fi făcut vreodată o campanie asemănătoare cu Tolstoi în centru, francezii cu Baudelaire sau nemții cu Heine (toți au fost suspecți sau bolnavi de sifilis).
Deci, ca orice român normal m-am revoltat. Dar, în plin proces nervos, am avut un moment în care am șezut strâmb și am judecat drept.
Ce m-a apucat? De ce mă enervez?
În România de astăzi nu mai există nicio valoare intangibilă. Dacă cele patru mari simboluri naționale, de care nimeni nu ar trebui să se atingă, sunt făcute praf, atunci de ce mă oripilez că “ceva” (a se observa că nu spun “cineva” pentru că aș personaliza ceva ce este total depersonalizat) îl terfelește pe Eminescu?
Care sunt cele patru mari simboluri?
Păi…limba, care, pe de o parte, este vorbită din ce în ce mai prost de marea masă a populației (de scris nu mai spun) iar, pe de altă parte, este vorbită din ce în ce mai puțin spre deloc în Harghita, Covasna etc. Drapelul, de care ne aducem aminte de vreo două-trei ori pe an (apropo, americanii salută drapelul cum ne închinăm noi când trecem pe lângă o biserică; de fapt, nu știu dacă noi ne închinăm, ei sigur îl salută), și care este arborat, fie opțional pe instituțiile din Harghita și Covasna, fie la bătaie cu alte însemne necunoscute. Imnul, din care spuneți voi câți români știu mai mult de o strofă și din care toate partidele politice taie bucata care se referă la președintele Traian Băsescu. Pământul, care doar iluzioriu a rămas al românilor, el fiind fie sub proprietatea străinilor, fie găurit, utilizat și cu resursele furate, fie așezat sub stăpânirea marilor latifundiari inteligenți de după 1989, fie pierdut pentru totdeauna.
Deci, dacă nu mai avem simboluri curate, cum să avem un Eminescu neterfelit?
Până la urmă, ce nu este în regulă în tot acest peisaj? Cine este normal și cine anormal?
Eu și alții care apărăm limba, drapelul, imnul, pământul și pe Eminescu, sau România de astăzi în care toate astea nu mai înseamnă mare lucru. Deci, cine e normal, eu sau “ceva”-ul care mascrează memoria lui Eminescu?
Cine e normal, ziceți voi.
Vă zic eu ce este astăzi normal: să ștergem pe jos cu Eminescu, să spunem că Enescu a fost un afon, că Porumbescu a zdrăngănit la vioară, că Grigorescu a fost un kitsch-ist, că analfabeții cu bani și politicienii care fură, dar care nu sunt prinși pentru că sunt șmecheri, sunt modelele de viitor.
Vă spun și ce nu este normal: să ne respectăm țara și modelele trecutului, să ne respectăm între noi, să-i apreciem așa cum se cuvine pe oamenii care nu fură, să ținem în țară mințile luminate, să muncim pe brânci fără ca să ne mai dorim să fim toți directori, să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru că este Singurul care ne-a ținut, că dacă era după noi…
Eu le voi transmite tuturor prietenilor mei să ocolească “ceva”-ul.
Dar este suficient?
Dacă nu-i ocolim și marginalizăm pe toți cei care își bat joc de imn, drapel, limbă, pământ, într-un cuvânt de țara asta amărâtă și de toate puținele valori care ne-au rămas nealterate, n-am făcut nimic.
Dar, dacă ne-ar marginaliza ăștia care-și bat joc, ce ziceți, ne dovedesc?
Tare mi-e teamă că…