Problemă naţională: viitorul tinerilor din România. I-a păsat vreunui guvern care s-a perindat până acum la conducerea ţării de această clasă socială? Nu. De alte clase sociale s-au ocupat mai multe organizaţii. Chiar dacă au simulat ajutorul, chiar daca au avut un interes cât se poate de concret, dar măcar s-au mişcat. Pentru tineri? Nimeni nu a făcut absolut nimic. Ce este mai grav este că nici tinerii nu îşi dau tare silinţa să fie ajutaţi. Ei sunt independenţi. Bine, bine. Sunt independenţi însă independenţa socială nu este strâns legată de independenţa financiară? Eu cred că da.

Trecându-mi prin mână destui studenţi, de la diverse specializări – jurnalism, management, administraţie publică, relaţii internaţionale, marketing – am fost extrem de interesat de viitorul lor. Ce m-a întristat la unii a fost că singura lor ambiţie era să fie angajaţi undeva, să-şi asigure un salariu mizer şi să trăiască la limita subzidenţei. Şi acum nu ma refer la studenţi care nu învăţau. Mă refer la studenţi buni. Nu prea am auzit vreun student sau absolvent care vrea să îşi deschidă propria afacere şi să fie pe cont propriu. Lucrul acesta probabil îi sperie. Îi sperie provocarea, îi sperie investiţia, îi sperie concurenţa. Cel puţin aşa cred.

Împreună cu câţiva prieteni, acum puţin timp, am format o echipă, un ONG, pe care l-am intitulat Asociaţia Tinerilor pentru România şi prin intermediul căruia vom derula programe şi proiecte în licee şi universităţi prin care să le redăm încrederea, să le stârnim curiozităţi, să le prezentăm avantajele antreprenoriatului şi să îi sprijinim să reuşească singuri. În străinătate, specialiştii – în comunicare, în marketing, consilierii politici, juridici, managerii etc – au contracte de colaborare cu firmele la care lucrează. Aceştia nu lucrează pentru acele companii, ci le oferă serviciile de specialitate, prin colaborare. Acest model dorim să implementăm şi prin intermediul acestei asociaţii. Încercăm să le arătăm că specialiştii, în orice domeniu ar fi, sunt valoroşi, sunt căutaţi şi … prosperă.

Chiar dacă există câteva programe guvernamentale extrem de firave prin care tinerii sunt încurajaţi să devină antreprenori, prin scutiri de taxe şi impozite pe o perioada determinată, vom încerca să facem presiuni la nivelul guvernului pentru sporirea unor programe utile şi fezabile pentru tineri şi, de ce nu, să încercăm să convingem Ministerul Educaţiei să introducă o materie pe care eu am parcurs-o în liceu şi pe care am considerat-o extrem de utilă la vremea respectivă şi acum, antreprenoriatul. Pe lângă aceste cursuri teoretice, noi vom încerca să venim în întâmpinarea liceelor din Constanţa (pentru început, ca un proiect pilot) şi să aducem adevăraţi specialişti din diverse domenii, afacerişti de succes în şcoli pentru a efectua cursuri interactive şi practice cu aceştia.

Consider că prin această metodă, prin astfel de proiecte vom evita situaţii jenante şi chiar periculoase pentru societate şi generaţiile următoare în care licenţiaţii din toate domeniile întâmpină mari dificultăţi la angajare. Trebuie să recunosc că tinerii din România sunt excepţionali. Liberi, deschişi, vii, adaptabili la noi schimbări, neconvenţionali şi cu o personalitate foarte puternică. Imaginaţi-vă ce ar ieşi dacă am corobora aceste calităţi cu organizarea, educaţia şi orientarea lor către chestiuni importante pentru viata lor.

Rezumând, tinerii din România, după ce termină liceul şi/sau facultatea ar trebui să se întrebe din ce în ce mai puţin „eu unde mă angajez?” şi mai mult „eu ce afacere imi deschid?”. Scolile româneşti ar trebui să marşeze mult mai mult pe dezvoltarea spiritului antreprenorial al tinerilor si mai puţin pe învăţatul mecanic.