Într-o seară citeam „Crearea identităților naționale în Europa (sec XVII-XX)” de Anne-Marie Thiesse care, printre altele, scria că „națiunile moderne s-au clădit altfel decât o spun istoriile oficiale” și că „elaborarea unei identități comune nu va însemna nimic dacă nu va fi însoțită de un autentic proiect politic care să le propună cetățenilor Uniunii să redevină actori ai propriului lor destin.”
Citind asta mi-am dat seama că armânii din România nu știu în primul rând cum gândesc ceilalți armâni când vine vorba despre propriul lor destin.
Asta și pentru că mai nimeni nu a publicat vreo cercetare, un sondaj, în rândul tinerilor armâni. Cel puțin nu una actuală: să-i întrebe ce gândesc, ce părere au despre ei ca armâni, ce îi definește ca armâni, care sunt lucrurile importante pe care vor sa le păstreze etc.
Adăugând că există și mai multe istorii oficiale legate de armâni în România, Grecia, Albania și Macedonia (Fyrom), plus diferite istorii orale, totul devine și mai confuz.
Trebuie precizat că o cercetare sociologică în satele Dobrogene a făcut Thede Kahl acum mai mulți ani, iar o echipă de la Comunitatea Armână din România, tot în satele Dobrogene, a făcut zeci de interviuri, dar cu bătrâni născuți în Balcani.
Cum nu sunt nici sociolog, nici ziarist și nici bani de vreun sondaj plătit nu aveam, a trebuit să improvizez. Aveam totuși avantajul implicării active timp de peste cinci ani în două organizații civice armânești (Societatea Culturală Aromână și Comunitatea Armânească din România, prin intermediul Consiliului Tinerilor Armâni), cu care am participat și organizat zeci de evenimente, astfel cunoscând foarte mulți armâni, din toate colțurile unde trăiesc în România (și în Balcani, dar asta e altă poveste).
Norocul a fost că trăim în era Facebook și am putut să-i adaug pe toți în lista personală (aproape jumătate din cei peste 3000 mii din listă fiind armâni).
Am făcut aceste precizări pentru a înțelege, cei care vor citi, cât mai bine motivațiile și instrumentele pe care le-am avut la dispoziție pentru a realiza un mini sondaj de opinie, sau cum poate fi el numit. Pentru că da, despre asta e vorba, un mini sondaj de opinie cu oameni din lista mea de prieteni de pe Facebook, adolescenți și tineri armâni din toate zonele.
Cum știam că dacă voi pune foarte multe întrebări, sau dacă voi face un chestionar, îmi va fi foarte greu sa obțin foarte multe răspunsuri, m-am gândit cum sa formulez o singură întrebare (maxim două) care să le ofere posibilitatea sa dea un răspuns din care eu la rândul meu să pot scoate mai multe informații.
În plus, întrebând pe fiecare personal, pe Facebook, cred că am obținut niște răspunsuri mai sincere.
Având în minte cam cum să sune întrebarea, consultându-mă însă cu cineva care a terminat Facultatea de Comunicare și Relații Publice, așadar mai din domeniu decât ingineria mea, am ajuns la următoarea formulare: „Care sunt elementele cu care te identifici atunci când spui că ești armân? La ce te raportezi?”
Pe parcurs, pe cei care au răspuns că se identifică printre altele cu tradițiile sau obiceiurile armânești i-am mai întrebat dacă se gândesc la unele anume.
Am întrebat fix 200 de persoane, sperând să răspundă în jur de 100. Un număr pe care îl consider suficient.
Numărul armânilor care se mai recunosc oficial ca făcând parte (după ultimul sondaj oficial publicat) din comunitate se învârte în jurul a 30 de mii, putem să ne gândim și la 100 de mii și tot era suficient, ținând cont că în multe dintre sondajele din România au 1000 de respondenți.
Cum însă nu am nici măcar pretenția să fie un sondaj la nivelul întregii comunități armânești din România, mă mulțumesc să-l numesc „sondajul comunității armânești de pe pagina mea de Facebook”.
Să trecem și la rezultate, spunând că răspunsurile au variat de la unele directe și sumare ( de genul, limba) până la altele foarte complexe.
Într-un final au răspuns 90 de persoane, iar răspunsurile au fost grupate după cum urmează:
Tradiții/obiceiuri – 65.5 %
Limba – 61.1 %
Nuntă/obiceiurile de nuntă – 34.4 %
Familia – 27.7%
Muzica – 18.8 %
Lăsata secului – 12.2 %
Cultura – 12.2 %
Hlambura – 11.1%
Istoria – 11.1%
Respectul pentru bunici – 10%
Hasca – 7.7%
Pitele – 7.7%
Dansurile – 7.7%
Botez/Pâtâgiuni – 7.7%
Mâncarea armânească – 7.7%
Corlu armânescu – 6.6%
Logodnă/Isuseari – 6.6%
Mândria – 5.5%
Uniți – 5.5%
Respect – 5.5%
Comunitatea – 4.4%
Maia/Dada – 4.4%
Costumul tradițional – 4.4%
Ambiția – 4.4%
Raportarea la locurile de unde vin bunicii – 4.4%
Pind – 3.3%
Origini – 3.3%
Fizionomie asemănătoare – 3.3%
Julamila – 2.2%
Papu – 2.2%
Macedonia antică – 2.2%
Macedonia romană – 2.2%
Alexandru Machidon – 2.2%
Părinți – 2.2%
Muncitori – 2.2%
Trebuie să specific că dintre cei care s-au referit la limbă ca la un element de identificare, 39 de răspunsuri din cele 55 au fost simplu „limba”, 6 au spus „limba armânească”, 3 „limba vorbită acasă/de bunici”, 2 „limba aromână”, apoi „limba makidonească”, „limba veche și tracă”, „limba noastră frumoasă”, „zborlu armânesc” și „limba vorbită acasă, diferită de cea de la școală”.
Iar pe lângă aceste răspunsuri, chiar și cei care au dat unul sau două răspunsuri la obiect au dat și alte răspunsuri de la cele mai haioase până la unele foarte serioase.
Începând cu cineva care a spus că nu se mai identifică deloc cu armânii până la altul care a zis ca o să strige până moare că e mândru că e armân, sau altul care a zis că simte că-i bate în piept o inimă de armân.
Altcineva a zis că atunci când se gândește la armâni îi vine în minte un fel de francmasonerie armânească. Altul că aparține unei minorități, iar strămoșii lui sunt născuți în alte locuri decât România și sărind la alt răspuns, cineva afirma că armânii sunt mai români ca românii prin naționalismul prin care se definesc. Apoi, altul, că armânii nu au nimic în comun nici cu grecii nici cu românii. De la bucuria întâlnirii unui om cu aceleași valori și educație, până la mâna pe ciumagă – nu e mult. De la îngâmfare, iz de superioritate, de la fără frică până la tenacitate, caracter, diplomație, multiculturalism și chiar vreari, la fel, nu e mult.
Cineva a adus aminte și de cel mai mare oraș de negustori din Balcani (Moscopole), altul de Epir, alții s-au mai identificat și cu Hagi, Halep, Lupci sau formația Pindu.
Sentimentul de special, crescut în alt mediu. Sentimentul de comunitate mică dar care oferă sprijin. Sentimentul că toți se știu cu toți, apropierea de rude, senzația că Armânamea e o mare familie. Dar și sentimentul la care se raporta cineva, că această apropiere sau acest ajutor nu este decât de fațadă. Și despre fobia că e important ce crede lumea despre tine s-a vorbit. Și despre faptul că mulți din afara comunității cred că armânii se iau doar între ei, însă a ținut să precizeze că nu mai e așa.
Despre răspunsuri mai vreau să vă spun doar că 6 dintre persoane mi-au răspuns doar în armânește, chiar dacă întrebarea era în română, ca pentru toată lumea.
Concluziile despre ce e important pentru majoritatea armânilor și ce vor sa transmită și să păstreze pentru mai departe (vorbind despre cei care se mai consideră ca fiind parte din comunitate) sunt ușor de reperat.
Din punctul meu de vedere, important după acest sondaj este că majoritatea tinerilor armâni încă se identifică ca făcând parte din această comunitate.
Tot înainte.
