Pericolul real al acestor alegeri nu vine de la seniorii politici îmbătrâniți în rele. Pe-aceștia îi cunoaștem. Le-am învățat pe de rost minciunile, le știm balivernele și trucurile neghioabe. Marea uimire în privința lor este că mai au potențial să-și hipnotizeze alegătorii – electoratul captiv, cum este numit cu tandrețe. Atât!

Pericolul real al acestor alegeri vine, de fapt, de la lupii tineri. De la cei care-și poartă costumul albastru ca pe-o emblemă a competenței. Cu aspectul lor proaspăt, fără petele unui trecut sulfuros, tinerii care bat la poarta politicii ar trebui analizați cu cea mai mare grijă. Potențialul lor distructiv poate fi uriaș. Sunt nevoit să amintesc în acest context de Radu Mazăre. S-a prezentat ca tânăr independent, antreprenor de succes, bogat și, mai ales, altruist. Părea gata să se jertfească pentru binele orașului. S-a cățărat pe niște blocuri, le-a mânjit cu bidineaua și-a câștigat, în unele cazuri definitiv, inimile alegătorilor. Ce a urmat după intronizarea tânărului Mazăre știm cu toții: o perioadă neagră pentru Constanța, devenită prada unui grup infracțional ale cărui tunuri ne-au distrus orașul. Grupul infracțional, o spun și altfel, s-a constituit avându-l pe aparent imaculatul  Radu Mazăre în centru.

Bogdan Moșescu vine cu același tip de promisiune în Medgidia. Tânăr, cu aparentă competență, îndrăzneț, cu verb, gata să se sacrifice pentru oraș. Dar ce n-a făcut el acolo la frageda lui vârstă!? Pardon! Ce n-ar fi putut să facă el dacă ar fi fost lăsat!? Se învârtea Medgidia după soare ca piramida lui Keops. Dar cineva i-a retezat elanul, i-a anihilat bunele intenții, l-a oprit dintr-o creștere nemaivăzută. Omul rău care l-a oprit e același cu omul bun care l-a pus pe roate, de fapt. Iar de aici se nasc niște întrebări importante. O fi ceva în neregulă cu cel care l-a propulsat pentru ca ulterior să-l scoată de pe felia de City Manager? Sau e ceva în neregulă chiar cu tânărul talent care, nu știu!, o fi arătat lipsă de caracter ori mai rău? Tind spre varianta a doua pentru că am observat prestația publică a tânărului Bogdan Moșescu, după ce a fost trimis să mai învețe niște lecții care îi lipseau.

În ce transmite către public, Moșescu dă impresia că tot ce a însemnat dezvoltare în Medgidia, tot ce a fost proiectat, tot ce s-a construit – este creația lui. El a fost Managerul, Inițiatorul, Proiectantul, ZEUL! Tot ce se mișcă acum în Medgidia, tot ce se mai construiește, s-a făcut pe baza efortului SĂU!

Te umflă râsul cel mai sincer.

Revelator este că în perioada cât a funcționat, ce pompos spus, ca City Manager, el nu avea drept de semnătură pe proiecte. Ordonatorul de credite era, ați ghicit, primarul. Deci, ce altceva mai făcea Moșescu în afară de fotografii lângă utilaje ori dosare alcătuite, trebuie spus, de firme specializate?! A, știm: făcea cursuri de specializare!

În fine, acest subiect e deja previzibil. Încă un băiețel a vrut să se joace cu bărbații și s-a descalificat. Și nu doar el. În trupa de băieți este și un medic rezident, Sali Aicut. Și el, pe linia tovarășului său, își umflă mușchii la cine și cum apucă, jignind fără noimă persoane doar pentru că poate. E nespus de trist că toate astea se întâmplă chiar în zona de maxim potențial uman, la cei mai tineri.

Tinerii sunt cei de la care aștept vigoare morală, dispoziție pentru muncă și capacitate de a fi aproape de oameni. Dar, când văd aroganța asta fără limite, obrăznicia și tupeul de periferie îmi cam scade entuziasmul. Da, vreau să văd tineri implicați în conducerea politică și administrativă a României.

Nu acești tineri, însă! Ne trebuie unii mai buni!