Săptămâna aceasta a început cu o veste foarte bună de la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța: mormântul Hypogeu, despre care am scris aici, poate fi vizitat. Partea interesantă a informației este că poate fi vizitat virtual, pentru că în realitate zace în aceeași groapă de gunoi, la mila boschetarilor.

În virtual se poate, însă, pentru că arheologii, împreună cu Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare pentru Optoelectrică și artiștii de la Pleshoo Contemporary au realizat o copie la scară a monumentului.

Îmi imaginez că va fi foarte dificil, dar nu imposibil, să fie aplicată aceeași tehnică și Cazinoului din Constanța precum și altor monumente importante estetic și istoric, care se prăbușesc sub greutatea porcușorilor de la toate nivelurile de decizie politică și administrativă.

Desigur, după ce vom fi scanat toate monumentele, vom trece la scanarea trotuarelor și a străzii Ștefan cel Mare, pe care le vom modifica puțin, în sensul că vom lărgi trotuarele și vom mătura Ștefan cel Mare, apoi vom scana stațiunea Mamaia din care vom șterge, normal, toate pagodele de beton făcute în buza lacului. În sfârșit, având în vedere că prin anul 2040 ne va fi foarte greu să distingem realitatea virtuală de realitatea reală, ne vom lăsa scanați cu toții pentru a pătrunde într-o lume mai bună, cea în care Mormântul Hypogeu a ajuns deja prin bunăvoința specialiștilor.

Eu găsesc anul 2040 un termen rezonabil pentru aranjarea și rezolvarea tuturor problemelor și, recunosc, abia aștept ca, alături de colegul Valentin Coman, să-mi deplasez corpul virtual prin realitatea virtuală a Mozaicului Roman eliberat de teama că vreun fragment de istorie desprins din tavan ar putea să mă transforme și pe mine, instantaneu, într-o amintire.