A devenit deja evident faptul că şedinţa care se desfăşoară în plenul Camerei Deputaţilor, în fiecare marţi, de la ora 08.30, dedicată declaraţiilor politice ale deputaţilor, a rămas singura funcţie palpabilă a Parlamentului României, de când USL şi Victor Ponta guvernează. Să-mi răspundă colegii mei, cei mulţi, de la USL, câte propuneri legislative aparţinând parlamentarilor, ca iniţiatori, au fost adoptate din luna mai a anului trecut şi până acum? Răspunsul îl cunoaşteţi. I-aş mai întreba pe colegii mei cei mulţi, de la USL, câte proiecte de lege sau ordonanţe ale Guvernului Ponta s-au modificat în Parlament, măcar şi cu o virgulă!? Răspunsul îl ştiţi cu toţii.
Dacă, la nivelul guvernării, Victor Ponta a eşuat într-un mod lamentabil, la nivelul legiferării se poate lăuda, pe bună dreptate, că l-a bătut chiar şi pe Adrian Năstase!
La foc cu foc sau la foc automat, ies odonanţele sau ordonanţele de urgenţă de la Guvern. O ordonanţă de guvern la fiecare 3 zile calendaristice este performanţa cu care se laudă Victor Ponta, premierul susţinut în Parlament de 432 de parlamentari, adică de aproape 75%. Cum poate Victor Ponta să invoce că procedurile parlamentare nu sunt suficient de rapide pentru a legifera, când, cu o astfel de majoritate, un proiect înainta azi, poate fi adoptat în numai câteva zile. De cine îi poate fi frică lui Victor Ponta în Parlament, atâta vreme cât s-a asigurat de faptul că deputaţii şi senatorii USL sunt reduşi la tăcere, cu mâinile legate la depunerea de amendamente şi cu mâinile ridicate invariabil „PENTRU” la orice proiect venit din partea propriului guvern.
Eu înţeleg că, legiferând prin ordonanţe, Victor Ponta nu trăieşte nici un moment emoţia că, frumoasa adormită, numită cu stiloul său la Avocatul Poporului, l-ar deranja cu vreo sesizare la Curtea Constituţională a actelor sale, mult prea multe, neconstituţionale.
Ceea ce nu pot să înţeleg este dispreţul pentru Parlamentul României, acelaşi Parlament pe care îl preaslăvea când Victor Ponta, deputatul, era în opoziţie.
Ceea ce nu vreau să accept este ca Victor Ponta să facă din Parlament doar o remorcă a activităţii sale guvernamentale, golit de conţinut, dar plin de sloganul 70% din români ne-au ales.
Degeaba va mai azvârli Victor Ponta câteva minciuni inteligente, pe sub ochelarii aburiţi de ipocrizie, căci atât noi parlamentarii, dar şi Preşedintele Comisiei de la Venezia, am remarcat deja faptul că locatarul de la Palatul Victoria îşi doreşte sub papuc toate puterile statului: pe cea executivă o are, graţie majorităţii inerte de 75%; pe cea legislativă şi-a luat-o singur, legiferând prin ordonanţe de urgenţă tot ce-a visat peste noapte; pe cea judecătorească vrea să şi-o asume, prin intimidări ale magistraţilor şi intervenţii brutale în actul de justiţie.
Dacă dumneavoastră, dragi colegi din USL, l-aţi împăiat pe Victor Ponta cu aceste puteri semi-absolute şi acceptaţi patetici situaţia, eu nu accept şi nu voi permite nimănui să calce în picioare constituţia şi separaţia puterilor în stat.
