Recensământul din anul 2011 s-a făcut, s-a centralizat și…cam atât. Nu-mi amintesc ca cifrele să fi fost prezentate și explicate de instituțiile competente în domeniu, iar autoritățile locale  să-și fi calibrat o parte a acțiunilor viitoare pe aceste date. În mod normal, după ce ai cheltuit o grămadă de bani cu Recensământul, toate informațiile colectate ar fi trebuit să fie baza de plecare a unei strategii de corectare și îmbunătățire a tuturor aspectelor negative constatate și centralizate de operatori. Din păcate, am fost și suntem niște urechiști, dar ne mirăm de ce țara și orașul merg prost.

Hai să vedem cifrele.

Populația municipiului Constanța a scăzut în ultimii 20 de ani cu 66.709 locuitori, de la 350.581, la 283.872 locuitori. Din anul 1992 și până în 2011, tendința a fost continuu descrescătoare, numai ritmul a fost diferit. Astfel, între 1992 și 2002, populația a scăzut cu 40.110 locuitori, iar în intervalul 2002-2011 cu 26.599 locuitori. Dacă ritmul ultimilor 10 ani se menține, atunci peste 40 de ani populația municipiului Constanța va scădea sub 200.000 de locuitori. Economia locală este pe butuci, educația, cultura și sănătatea cam tot pe-acolo, într-un fel, era normal să nu mai avem nici populație.

În ultimii 20 de ani, numărul femeilor a fost constant mai mare decât cel al bărbaților.

La numărătoarea din anul 2011, Constanța număra 149.581 femei (52,69%) și 134.291 bărbați (47,31%). Este una dintre puținele cifre pozitive din Recensământ, pentru bărbați, desigur…

Cele mai bine reprezentate segmente, pe ambele sexe, sunt: 40-44 ani (25.305 locuitori  – 8,91%), 55-59 ani (25.133 locuitori – 8,85%) și 30-34 ani (23.355 locuitori – 8,22%), în total, aproximativ un sfert din populația municipiului Constanța.

La polul opus se află segmentele cuprinse între 0 și 19 ani, care însumează un total de 47.316 locuitori (16,68%), total mai mic decât cel aferent segmentelor cuprinse între 60 și peste 75 de ani de 65.181 locuitori (22,91%). Procesul de îmbătrânire este evident.

Bărbații căsătoriți (72.131 – 25,40%) sunt mai mulți decât cei necăsătoriți, divorțați, văduvi și decât cei care trăiesc în uniune consensuală (în total, 66.011 – 23,25%). În cazul femeilor, lucrurile stau invers: cele căsătorite (73.859 – 26,01%) sunt mai puține decât cele necăsătorite, divorțate, văduve și care trăiesc în uniune consensuală (în total, 79.605 – 28,04%). Așadar, familia tradițională, rodul căsătoriei dintre un bărbat și o femeie, se regăsește cam la aproape jumătate din populația municipiului Constanța. Parțial, această proporție explică de ce atâta amar de vreme a fost votat, ca primar, un saltimbanc.

În anul 2011, absolvenții de învățământ superior din municipiul Constanța erau la jumătatea celor de învățământ secundar, 70.086 – 27,07% față de 152.410 – 58,87%. Tot aici mai trebuie punctat și segmentul de absolvenți de învățământ primar (21.294 – 8,22%), precum și cel de învățământ postliceal și de maiștri (11.296 – 4,36%).

Tot în acel an, 13.984 (4,92%) constănțeni urmau cursurile unei instituții de învățământ superior, în timp ce 18.484 (6,51%) erau înscriși într-o instituție de învățământ secundar.

8.883 (3,12%) urmau o instituție de învățământ primar și 733 (0,25%) o structură de învățământ postliceal și de maiștri.

Asadar, viitorul sună mai mult inferior, secundar și necalificat, decât superior.

La prima vedere, fenomenul migrației nu pare a fi îngrijorător.

În anul 2011, numărul persoanelor plecate din oraș era de 4.753 (1,35%). Dintre acestea, 3.199 erau plecate în străinătate, în poporție de 75% munca fiind motivul părăsirii orașului. În jur de 60% dintre cei plecați la lucru se încadrează în grupa de vârstă cuprinsă între 20 și 44 ani, adică tineri.

Din punct de vedere etnic, românii dețin 83,10% (235.925) din totalul populației, urmați de turci și tătari (6.525, respectiv 7.367) cu 4,89% și romi (2.225) cu 0,78%.  Aici trebuie punctat că pentru 29.411 de locuitori (10,36%), Recensământul clasifică informația cu privire la structura etnică drept nedisponibilă. Cam mulți „nedisponibili”…

În privința religiei, creștin-ortodocșii numără 235.920 de persoane (83,10%), fiind urmați de musulmani cu 14.557 locuitori (5,12%). Important de menționat este faptul că 29.603 (10,42%) de constănțeni nu și-au declarat apartenența religioasă. Mulți și „nereligioșii”…

Limba română (239.827 – 84,48%), turcă și tătară (5.403, respectiv 6336 – 4,13% în total) domină capitolul dedicat limbii materne vorbite de locuitorii municipiului Constanța. Pentru 29.415 (10,36%) de locuitori informația rămâne nedisponibilă. Cam mulți constănțeni cu limbă nedefinită…

Aceasta a fost încălzirea.

Să creștem temperatura.

Populația activă a municipiului Constanța, compusă din populația ocupată și șomeri, numără 130.157 de locuitori, adică 45,85% din total.

Populația inactivă, compusă din elevi/studenți, pensionari, casnice, întreținuți de alte persoane, întreținuți de stat sau de organizații private, întreținuți din alte surse și alte situații, numără 153.715 de locuitori, 54,14%.

Deci, populația activă este cu 23.558 (8,29%) locuitori mai mică decât cea inactivă.

Nu sună bine.

Să privim mai în amănunt.

Populația activă ocupată, adică cei care au un loc de muncă, este de 119.802 locuitori (42,20%), pensionarii numără 71.130 de persoane (25,05%), elevii și studenții sunt 38.434 (13,53%) iar șomerii – 10.355 (3,64%).

În principiu, nu arată așa de rău. Cu o economie locală liberă și dinamică, dublată de o ofertă corespunzătoare de locuri de muncă, populația activă ocupată poate sări de 50%, lucru care   s-ar resimți în nivelul de trai al fiecărui constănțean.

Sigur, este foarte important să oferi job-uri calibrate pe nivelul de pregătire educațională a populației active. Din păcate, treaba asta nu prea se întâmplă.

Din totalul populației active, 55.168 (42,38%) sunt absolvenți de studii superioare, 68.162 de studii secundare (52,36%), 5.421 (4,16%) de școli postliceale și de maiștri, iar 1.112 de studii primare (0,85%).

Bun, faptul că absolvenții de studii superioare sunt mai puțini decât cei de studii secundare nu trebuie să mire. Sigur, ar trebui să fie un serios semnal de alarmă cu privire la calitatea forței de muncă viitoare, dar, cât timp nu oferi locuri de muncă conforme cu nivelul de pregătire educațională, începe să țină cumva de normalitate ca tinerii să se oprească cu studiile la liceu și să caute un loc de muncă, decât să absolve o facultate și apoi să0și găsească același loc de muncă pe care l-ar fi putut obține și ca urmare a absolvirii liceului.

Ca să înțelegem mai bine cum sau lucrurile, hai să vedem cum se împarte populația activă pe principalele activități ale economiei naționale.

Iată topul: „comerțul cu ridicata și cu amănuntul; repararea autovehiculelor și motocicletelor” (26.072 – 20,03%, dintre care 8.870 – 6,81% cu studii superioare). Aceștia sunt urmați de cei din domeniul „transport și depozitare” (19.517 – 14,99%, dintre care 8.107 – 6,22% cu studii superioare), din „industria prelucrătoare” (15.223 – 11,69%, dintre care 3.631 – 2,78% cu studii superioare), din „administrație publică și apărare; asigurări sociale din sistemul public” (9.707 – 7,45%, dintre care 6.612 – 5,08% cu studii superioare), din „sănătate și asistență socială” (6.815 – 5,23%, dintre care 3.486 – 2,67% cu studii superioare) și din „învățământ” (6.666 – 5,12%, dintre care 4.998 – 3,83% cu studii superioare).

Pe activitățile defalcate ale economiei naționale, populația activă și ocupată lucrează cu precădere în: „comerț cu amănuntul, cu excepția autovehiculelor și motocicletelor” (18.272 – 15,25%), „administrație publică și apărare; asigurări sociale din sistemul public” (9.490 – 7,92%), „transporturi terestre și transporturi prin conducte” (7.287 – 6,08%), „învățământ” (6.466 – 5,39%), „transporturi pe ape” (6.352 – 5,30%), „activități referitoare la sănătatea umană” (6.242 – 5,21%) și „construcții de clădiri” (6.146 – 5,13%).

Așadar, locurile de muncă corespunzătoare și oferite absolvenților de studii superioare sunt prea puține în comparație cu numărul acestora. Dacă mai adăugăm și faptul că în administrație, sănătate și învățământ contează foarte mult să ai o pilă pentru a intra în sistem, devine cât se poate de evident de ce numărul celor absolvenți de studii superioare este atât de mare în comerț, respectiv transporturi și, desigur, de ce tinerii părăsesc orașul în căutarea unui loc de muncă decent.

Ca lucrurile să fie și mai clare, principalele grupe de ocupații, în funcție de numărul persoanelor angajate pe aceste grupe sunt: „vânzători în magazine” (8.271 – 6,90%), „lucrători în servicii de protecție” (5.181 – 4,32%), „specialiști în domeniul social și religios” (4.950 – 4,13%), „ingineri, inclusiv în electrotehnologie” (4.859 – 4,05%), „conducători autovehicule” (3.905 – 3,25%), „funcționari în gestiunea materialelor și în transport” (3.403 – 2,84%) și „specialiști financiari, matematicieni și asimilați” (3.398 – 2,83%).

E clar.

Oferta generală de locuri de muncă este sub cea a calificării educaționale, probabil și sub a capacităților intelectuale a celui ofertat.

Un lucru și mai alarmant este raportul angajat/angajator.

Conform Recensământului, în anul 2011, în Constanța erau 115.830 angajați (96,68%), 2.443 angajatori (2,03%) și 1.413 lucrători pe cont propriu (1,17%). Din alte date furnizate de Direcția Județeană de Statistică reiese că, în anul 2014, numărul întreprinderilor active era de 12.925. Diferența dintre angajatori (inclusiv statul) și numărul întreprinderilor active este mare. Cam ciudat, nu?

Avem două posibilități: fie Recensământul a fost făcut cu picioarele, fie întreprinderile nu angajează, atât din cauza taxelor și impozitelor foarte mari pe care ar trebui să le plătească per angajat, cât și a politicii defectuoase de dezvoltare economică locală. Ambele variante sunt plauzibile.

Dăm o fugă și la șomeri.

În 2011 erau 10.355 (3,64%), cei mai mulți dintre ei cu studii superioare (3.501 – 1,23%) și liceale (3.649 – 1,28%). Cei mai mulți șomeri cu studii superioare erau cei din intervalul de vârstă 25-29 de ani (929), iar cu studii liceale din intervalul 20-24 de ani (849).

După durată, 4.050 (1,42%) erau șomeri de mai puțin de 6 luni, iar 4.006 (1,41%) erau șomeri de minimum 9 luni și maximum 27 de luni.

1.345 de constănțeni (0,47%) erau șomeri de peste 2 ani și 3 luni.

Părerea mea este că cifrele reale sunt mai mari decât cele surprinse de Recensământ.

Din punct de vedere al gradului de urbanizare, cei 283.872 de constănțeni locuiesc în 123.093 locuințe, ceea ce înseamnă aproximativ 2,30 locuitori/locuință și o suprafață de 23 m² pe cap de locuitor. Dacă aici includem baia și bucătăria, ne iese un spațiu de o canapea și un șifonier suspendat.

60.453 (49,11%) de locuințe erau reabilitate termic, 93.552 (76%) erau racordate la rețeaua publică de termoficare, iar 18.403 (14,95%) la cea de gaze. Cu siguranță că prima a scăzut, iar a doua este în continuă creștere.

120.848 (98,17%), respectiv 120.430 (97,83%) aveau bucătărie, respectiv baie în interior, iar 120.513 (97,90%) erau dotate cu closet cu apă. 122.447 (99,47%) erau racordate la rețeaua de alimentare cu apă (în locuință) și canalizare, 122.901 (99,84%) la cea de curent electric, iar 118.378 (96,16%) aveau apă caldă. 25.210 (20,48%) erau dotate cu aer condiționat.

Deci, al doilea oraș din țară, încă mai are 2-3% locuințe cu veceuri în fundul curții și fără apă caldă.

Concluzie: ori Recensământul din anul 2011 a fost un mare eșec, ori viitorul chiar sună prost.