“- Şi ţie ce îţi iese la treaba asta?“
O întrebare cu care m-am întâlnit frecvent! Cei care doresc să facă voluntariat, să renunţe a se gândi la situaţii financiare, la bani – au mult mai mult de câştigat. Dar, ce înseamnă să fii voluntar? Conform Legii Voluntariatului din 2006 „Voluntariatul este activitatea de interes public desfăşurată din proprie iniţiativă de orice persoană fizică, în folosul altora, fără a primi o contraprestaţie materială; activitatea de interes public este activitatea desfăşurată în domenii cum sunt: asistenţa şi serviciile sociale, protecţia drepturilor omului, medico-sanitar, cultural, artistic, educativ, de învăţământ, ştiinţific, umanitar, religios, filantropic, sportiv, de protecţie a mediului, social şi comunitar şi altele asemenea.” Voluntariatul mi-a plăcut de când mă ştiu…
Mulţi m-au întrebat de ce fac o asemenea activitate. Acum – dupa 6 ani de voluntariat – răspund la această întrebare. A fi voluntar, pentru mine, pot spune că înseamnă a trăi. Nu aş putea renunta la aceasta activitate. Mulţumirea unui voluntar este în momentul în care un proiect se termină, şi vede rezultatele. Nu mi se pare obositor să alerg de dimineaţă până seara, când ştiu că voi avea o satisfacţie personală.
Am fost voluntar (şi încă mai sunt) în mai multe asociaţii. Am strâns fonduri pentru copiii bolnavi de SIDA şi astfel am învăţat să strâng mâna unui copil care este într-o luptă continua cu viaţa, am învăţat să comunic cu oamenii, le-am cunoscut problemele, şi am încercat să îi ajut.
O dată cu trecerea anilor, am început să mă implic și în alte ong-uri. Astfel am putut să ajut tinerii şi spiritual… am învăţat cât de importante sunt prieteniile, am învăţat cum trebuie organizată o conferinţă. Am trait bucurii ale tinerilor care intrau pentru prima dată într-o biserică, bucurii care sunt greu de descris în cuvinte. Am mers în tabere şi am legat prietenii.
Mai târziu am întâlnit Asociaţia Tinerilor Ortodocşi Orthograffiti, cu care am realizat cele mai multe proiecte, proiecte sociale şi educaţionale. Această asociaţie mi-a oferit oportunitatea de a mă regăsi în proiectele pe care le desfăşura, şi de a-mi vedea energia şi capabilitatea de a le coordona. Şi pe unde mă duceam mulţi mă susţineau, iar astfel îmi dădeau şi energie şi forţă, pentru a continua pe acest drum.
Şi cred că încă nu v-am răspuns la întrebarea „de ce fac voluntariat”. Pentru că mă reprezintă! Cum să nu faci voluntariat când vezi ochii unui copil înlăcrimaţi că primeşte o hăinuţă purtată poate de mai multe persoane înainte? Cum să nu faci voluntariat când vezi o bucurie mare în ochii copiilor atunci când primesc un pachet de biscuiţi sau o pungă cu pufuleţi? (lucruri banale pentru mulţi de altfel). Cum să nu faci voluntariat, când vezi că proiectele sunt percepute de către tineri, şi doresc reaplicarea lor – fiind utile?
Acestea sunt câteva motive, pentru care fac voluntariat. Motive care unii le vor ignora şi le vor cataloga absurde, copilăreşti, dar care pentru mine mă fac să trăiesc.
Eu am vrut să „schimb” lumea de când eram mic. Şi ştiu că nu am vreo şansă pentru a o schimba pe toată … dar tot voi schimba ceva ! Trebuie! Voluntariatul pe mine m-a schimbat, aşa că am hotărât să încep schimbarea lumii, întâi cu mine! Niciodată lumea nu se va schimba, dacă noi care dorim schimbarea – rămânem aceeaşi. Prin ceea ce fac, simt că mă schimb şi pe mine, dar şi pe cei din jurul meu. Într-o asociaţie atunci când există încredere reciprocă între membrii şi voluntarii acesteia, atunci când devin o familie totul se poate face.
Am fost, sunt şi cred că încă voi mai fi criticat pe această temă a voluntariatului. Unii mă SUSŢIN, alţii mă CONTESTĂ, dar important este ceea ce simt. Unii mă contestă, pentru simplul fapt că îmi ocup timpul liber cu astfel de activităti – şi nu vor înţelege niciodată oricât le-ai explica; mă întreb prin simplu fapt oare de ce? Fac ceva pentru a ajuta, pentru a construi zâmbete şi să îmi urmez dorinţa de a înmulţi şi altora „talanţii”, de a se regăsi…
Într-adevăr, îţi ocupă timp, astfel de activităţi… dar altceva nu m-aş vedea sincer să fac. Nu pot fi transformat într-o legumă – să am timp şi să nu ştiu ce să fac cu el. Nu îmi place să stau acasă închis între patru pereţi şi cu ochii la “tembelizor” sau pierdut în navigarea internetului … uitând că afară e soare, să simt fericirea prin simplu fapt că văd oameni bucuroşi plimbându-se prin parc.
Am întâlnit persoane care nu ştiu să se joace de-a v-aţi ascunselea! Aş vrea să schimb şi acest lucru, aş vrea să fac mai multe şi de aceea m-am hotărât să înfiinţez Asociaţia Tinerilor pentru România. Toate cunoştinţele pe care le am în acest domeniu, doresc să le impart şi cu alţii. Doresc să îi fac pe tinerii din ziua de azi, să simtă că nu sunt singuri, că nu sunt pierduţi în spaţiu…
Acestea, şi mai multe decât am mărturisit eu aici, doresc să realizez cu Asociaţia Tinerilor pentru România.
P.S. Ca să respir, trebuie sa fiu VOLUNTAR!!!
