Acvariul din Constanța este, pentru foarte mulți, o clădire drăguță, cu pești desenați pe pereții exteriori și cu multe acvarii în interior care adăpostesc felurite specii de viețuitoare marine, pe care le poți admira contra unei sume modice platite pentru un bilet de intrare. Acvariul, însă, are trecut glorios, are istorie, fiindcă el n-a fost Acvariu, a fost Restaurantul Cazinoului în fața căruia se află. E adevărat, clădirea respiră un aer destul de proaspăt prin comparație cu starea jalnică în care se află Cazinoul, nu pare să fie atât de veche, totuși are funcțiunea de muzeu al vietăților mării de-abia din 1958. Până atunci…

Devenirea

În 1911 – 1912, arendașul Cazinoului din Constanța, baronul Edgar de Marcay solicita Primăriei, prin arhitectul care a proiectat și construit Cazinoul pe care îl vedem astăzi, Daniel Renard, unele transformări ale cazinoului , precum și construirea unei dependințe, un pavilion restaurant, ce urma să fie amplasat chiar în fața intrării în clădire. Iată ce îi răspundea, în februarie 1912, primarul din acea vreme, Titus Cănănău.

„La petițiunea ce ne-ați prezentat la 10 februarie a.c. înregistrată sub no 2320/912, avem onoarea a vă face cunoscut că Consiliul Comunal, în ședința sa de la 10 februarie a.c., în urma examinărei schițelor de plan relativ la executarea transformărilor la Cazin și pentru executarea unui pavilion restaurant, a admis în principiu planul pavilionului restaurant, rămânând ca construcția să se facă  pe dimensiunile de 25 metri lungime pe 11 metri exclusiv zidurile. Lucrarea de construcție să înceapă imediat pe dimensiunile fixate de Consiliu, adică 25 de metri lungime pe 11 metri lățime a salei propriu-zise, rămânând ca domnul Baron Edgar de Marcay, conform obligațiunei ce are prin contractul de arendarea cazinului, să prezinte de urgență planul complect cu toate detaliile pentru a fi supuse aprobării Consiliului Technic Superior”.

După primul război mondial. Redeschiderea

Au urmat, însă, anii lungi ai primului război mondial, în timpul cărora Constanța a fost devastată de armatele germană și bulgară, perioadă în care multe dintre clădirile istorice ale orașului au fost distruse. Cazinoul însuși a fost distrus în proporție de 80%, în urma bombardamentelor aviației germane, deși el fusese transformat în spital pentru răniți. După ce clădirea a fost grav avariată, documentele vremii povestesc despre modul în care ea a fost jefuită de invadatori, fiind furate mobilierul, ușile, geamurile, până și acoperișul din zinc, care o proteja de intemperii.

În vara anului 1923, însă, ziarul local Dacia anunța constănțenii în legătură cu marele eveniment al deschiderii restaurantului.

„Atențiune! S’a redeschis Marea Sală de Restaurant a Cazinoului Comunal, unde se servește bufet rece, mâncări la minut și grătare cu renumiți mititei, fleici, vrăbioare, mușchi. De asemenea, se gătește la orice oră diferite specii de pește proaspăt. Se prepară mese speciale pentru banchete. Camere separate pentru dejunuri și cine. Diferite băuituri indigene și străine. Bere zilnic proaspătă. Prețuri convenabile. Serviciu conștiincios.”

Doi ani mai târziu, în 1925, Consiliul Comunal decide să facă alte cheltuieli pentru reparația acoperișului restaurantului, amplasament pentru fanfarele ce încântau publicul cu muzică militară și loc de joacă pentru copii, reparații constatate ironic de presa vremii.

„Terasa restaurantului din fața Cazinoului, care amenința să se prăbușească, primește o nouă și, sperăm, monumentală balustradă, pentru ca mingile copiilor să nu mai cadă în capetele consumatorilor.”

Transformarea în Acvariu

După înființarea Școlii Apei din Constanța, în 1932, mijește ideea înființării unei expoziții permanente care să prezinte flora și fauna Mării Negre. Revista Boabe de grâu scria în paginile numărului său din decembrie 1932:

„Aici, pe coșurile înalte aidoma unor catarge, se ridica fumul dela bucătăriile restaurantului, atunci când Cazinoul dădea de mâncare la amiazi și seara clienților. Acum câțiva ani, în 1927 sau 1928, când s-au sărbătorit cei cincizeci de ani de viață ai Dobrogii, în aceeași sală sprijinită pe stâlpi de fier cu capiteluri dantelate, a fost ramura științifică a expoziției. Clădirea și-a căutat încă de la zidire un rost și nu l-a găsit. Nu văd altul mai potrivit și mai statornic decât acela pe care i-l vrem de rândul acesta, de Aquarium al întâiului nostru port și oraș de vară la mare.”

În 1938, Hugo Vohnfeld din București solicită Primăriei Constanța spațiul pentru deschiderea unui acvariu. Proiectul lui este abandonat, însă amiralul Bălănescu reînoiește speranța în cadrul Ligii Navale Române. Restaurantul construit după planurile creatorului Cazinoului, Daniel Renard, este refăcut de arhitectul Bernovschi și, pe 1 mai 1958, se deschide Acvariul Ion Borcea, primul acvariu public din România.

Bibliografie – Cazinoul din Constanța, Doina Păuleanu