Articole de Mircea Țuglea

O avangardă minoră

A apărut de curând, la Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă. girată de Academia Română. o antologie despre avangarda românească, pe care am bucuria s-o ţin în mâini, chiar acum. Este un bun instrument de lucru. Însă, cu tristeţe adaug, …

Regele Mihai

Nu sunt monarhist, nici republican, nici vegetarian sau klingonian. Singura legitimitate pe care mi se pare c-o dă conducerea (aia, venită prin vot) este aceea de a ne reprezenta, şi de a lua nişte decizii, justificabile, în numele nostru. Aflu …

Solemnoid, de Mircea Cărtărescu

  Am terminat-o aseară, şi vreau să spun, din prima, că este una dintre cele mai frumoase cărţi pe care le-am citit. În contextul operei lui Cărtărescu, este comparabilă doar cu Nostalgia – dar este mult diferită faţă de ea. …

Un spirit enciclopedic senin: Umberto Eco

Sunt foarte trist: astăzi a murit Umberto Eco, la 84 de ani. Cu o cronică la ultimul său roman, Numărul zero, îmi începeam colaborarea cu Gazeta de Constanţa. Acum, ţin un curs la Facultatea de Litere din Constanţa, despre Stilistica discursului critic, care …

Test de realitate

Vreau să fac un test simplu, în urma unor discuţii pe Facebook. Vorbeam despre recenta achiziţie a tabloului (monumental) lui Adrian Ghenie, „The Sunflowers in 1937” (Florile soarelui în 1937, la rândul ei inspirată după Floarea soarelui a lui Van Gogh), …

Două filme cu zăpadă, şi altul fără

Dacă mă întrebaţi, dintre două filme cu zăpadă multă şi altul fără, îl aleg pe ultimul. N-o fac pe criticul de film, am păreri subiective. Am tot auzit de-astea în ultima vreme, The Revenant, The Hateful Eight – cu zăpadă, zăpadă, zăpadă. …

Fratele meu, scriitorul

Este incredibil cât de multă expunere (şi-n sens bun, dar şi într-unul negativ) are acest Solenoid al lui Mircea Cărtărescu, apărut la sfârşitul anului trecut. N-o să vorbesc despre romanul în sine, pe care nu l-am terminat (are peste 800 de …

Un monstru mai puţin: Michel Tournier

Nu ştiu de ce mă gândeam, involuntar, la aflarea veştii despre moartea lui Michel Tournier, că marchează sfârşitul unei întregi epoci. Asemănător poate faptului cum, în cadrul unui colocviu din 1991, la Stuttgart, Raymond Federman anunţa retoric că „postmodernismul a murit pe …