
Un soare cu dinţi
Mă despart, astăzi, de cineva pe care l-am considerat un reper moral al ultimilor 27 de ani: Gabriel Liiceanu. Ţin minte şi acum când, în ora de fizică – şi în atmosfera aceea extrem de încinsă a anilor ’90, în …
Mă despart, astăzi, de cineva pe care l-am considerat un reper moral al ultimilor 27 de ani: Gabriel Liiceanu. Ţin minte şi acum când, în ora de fizică – şi în atmosfera aceea extrem de încinsă a anilor ’90, în …
Am citit astăzi o ştire, pe social media, indignată, cum că în Rusia s-ar fi dezincriminat violenţa domestică, dacă ea nu produce leziuni ale oaselor. Preluată de hotnews, după un site englez, care cita la rândul lui un tabloid rusesc, …
Procedeul e simplu. Mai bine furi la grămadă, decât totul dintr-o dată. Încet, lent, imprevizibil. Furi şi fugi – nu te mai opreşte nimeni… Ştiţi episodul din Men in black, în care un extraterestru împărţea pensiile, cupoanele, ce-or mai fi fost …
Se ştie: Mircea Cărtărescu a câştigat premiul „Mihai Eminescu”, de anul acesta, la Botoşani. Cel mai important premiu literar din România, mânjit, în ultimii ani, de scandaluri dubioase. Şi l-a acceptat. Deşi a ţinut să precizeze, ulterior, că le mulţumeşte …
Nu-l suport pe Mugur Grosu. M-au enervat întotdeauna infatuarea, aroganţa şi zâmbetul acela al lui de „copil teribil”. Pletele. Faptul că se dă pictor, fotograf, ba şi scriitor, toate la un loc. Că nu are limite. Mă întreb ce caută un …
Am povestit deja, în altă parte, despre strania senzaţie pe care mi-au dat-o, în trenul dinspre Buzău spre Constanţa, cele douăsprezece ţigănci tinere, frumuşele, care au urcat parcă direct din noapte, şi s-au aşezat împrejurul meu, sporovăind vesele într-un dialect …
Titlul este, fireşte, preluat după romanul lui Umberto Eco, La misteriosa fiamma della regina Loana (2004), tradus în română ca Misterioasa flacără a reginei Luana, de către Ştefania Mincu – deşi fiamma ar fi, totodată, sau mai degrabă, şi flamă. Este vorba, ca să rezum …
Nu mai sunt tânăr, la 42 de ani. Și îmbătrânesc urât, cu toate proiectele, iubitele, visele lăsate în spate. Care mă apasă ca o cocoașă. Cea mai bună soluție, îmi zic acum, ar fi să mă sinucid. Însă nu prea sunt …