Nu se vede din aleea principală. Ascuns de pădurea de cruci de piatră înalte, cavouri mai noi și termopanate sau mai vechi și cu zidăria coșcovită, pe care abia se mai citesc literele săpate în memoria unor morți pe care cine știe dacă-i mai pomenește cineva. Nu există nici un indicator, deși ar merita. Trebuie să nimerești un gropar ca să capeți oarece îndrumare. „E mai înspre fundul cimitirului, domnu. Intri pe a doua sau a treia alee, nu mai știu. Cine se duce pe acolo?! Te orientezi și matale. E undeva în dreapta puțin. O să vezi monumentul.” Deci, a doua sau a treia alee, mai în fund. Cam așa am găsit cimitirul unde sunt îngropați soldații francezi, pe care soarta i-a trimis în Dobrogea, să facă două războaie. Nu cred că știați. E în Cimitirul Central din Constanța. Spre deosebire de hărmălaia de morminte din respectivul cimitir, aproape aruncate unele peste altele, după ce au devorat până și aleea pe unde erau cărate sicriele, locul unde odihnesc supușii Franței îți dă senzația că, odată depășind poarta de intrare, ai intrat într-o lume paralelă.
Soldații francezi uciși de holeră și îngropați la Cazinoul din Constanța
În iunie 1854, 50.000 de francezi, 20.000 de britanici și 60.000 de otomani staționați la Varna se pregăteau să dea piept cu 150.000 de soldați ruși. Sub presiunea Austriei, care socotea că Dunărea este marea sa comoară, rușii opresc asediul abătut asupra garnizoanei turcești din Silistra și se retrag din Țara Românească și Moldova. Aliații sunt atacați, însă, de holeră, care, la finalul lunii iulie ucidea cu o eficiență înspăimânatătoare: peste 100 de oameni pe zi. Pentru a-i scoate pe oameni din această stare morală, pentru a supune trupele franceze la o probă de foc și pentru a-i face pe ruși să creadă într-o operațiune de anvergură pe Dunăre, generalii francezi Yousouf și Espinasse sunt însărcinați să atace trupele ruse din Dobrogea și să cucerească orașul Constanța.
Lansată la 21 iulie începând de la Varna, această operațiune implică, în primul rând, spahii din Occident, cavaleri kurzi și albanezi, și regimentul I de Zouaves, precum și divizia I infanterie. avansând într-o regiune aridă și abandonată de rarii ei locuitori, forțele franco-otomane nu dau decât câteva lupte împotriva rușilor aproape de Constanța pe 28 și 29 iulie, înainte de a fi decimate, la rândul lor, de holeră. A urmat o tragică retragere către Varna, cu alte sute de morți presărați pe drum (300 de morți numai în noaptea dintre 2 și 3 august).
Corpurile a 17 dintre soldații uciși de holeră au fost descoperite în 1892, în timpul lucrărilor pentru construirea Cazinoului din Constanța, fiind identificați după uniforme. În onoarea lor, la 8 mai 1894 a fost inaugurat un Mausoleu în cripta căruia au fost depuse oasele. Ulterior, în timpul unor lucrări de modernizare a bulevardului Elisabeta, în 1902, au fost descoperite și alte trupuri, ale căror rămășițe au fost depuse la același monument, situat în vechiul cimitir creștin al orașului Constanța, aflat unde la intersecția străzilor Țepeș Vodă cu I.G. Duca. În 1924, Consiliul Comunal Constanța decide să mute cripta și Mausoleul în noul cimitir al orașului, actualul Cimitir Central de astăzi.
Uciși de bandele de tâlhari bulgari
Pănî să ajungi la monument, însă, treci printre cruci și pietre de mormânt pe care sunt săpate date ale unor decese care nu se mai potrivesc. 1918. 1919. Ce caută acești soldați francezi la Constanța?
Puterile Centrale pierduseră războiul. La 24 noiembrie 1918, Comandamentul militar al Aliaților a cerut retragerea armatei bulgare, Dobrogea fiind ocupată de trupele franceze și englezede pe frontul din Balcani. Frontierele de după Marele Război, primul război mondial, fiind considerate provizorii, trupele române au fost împiedicate să revină. Aliații au întârziat aproape jumătate de an reîntoarcerea autorităților civile și militare, o perioadă stranie, în care soldații francezi și britanici au făcut față cu mare greutate bandelor de tâlhari înarmate și sprijinite de învinșii din război. Mulți ostași francezi și-au pierdut viețile în luptele pentru restabilirea ordinii în provincia românească. Abia pe 3 decembrie 1919 trupele franceze au primit ordin de retragere.
