Multă emoție în stradă și pe social media. Îmi permit să ies oleacă din bucla ei și să remarc niște aspecte. Vă avertizez, nu va fi scurt.

Se amestecă serios abuzul în serviciu cu fapta de corupție. NU este același lucru din punct de vedere al Codului Penal.

Primul este definit în art. 297, la capitolul „Infracțiuni de serviciu”. Spune așa: „1). Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, îngrădeşte exercitarea unui drept al unei persoane ori creează pentru aceasta o situaţie de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenenţă politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA.”

Fapta de corupție este definită la capitolul „INFRACŢIUNI DE SERVICIU SAU ÎN LEGĂTURĂ CU SERVICIUL” la articolele 254-257. Ele sunt așa: articolul 254 (Luarea de mită), art. 255 (Darea de mită), art. 256 (Primirea de foloase necuvenite), art. 257 (Trafic de influență).

Vă invit să observăm diferența între cele două fapte: abuzul în serviciu e definit ca act de discriminare sau care aduce prejudicii de un fel anume, făcut de cel care-și îndeplinește în mod defectuos sarcinile de serviciu. Fapta de corupție presupune (mult) mai mult decât atât. Abuzul poate indica incapacitate, prejudecăți, lene, prostie, nesimțire, aroganță, ce vrem noi. Și se penalizează ca atare. Dar actul de corupție înseamnă acel act făcut în scopul explicit de a beneficia de venituri ilicite în baza unei funcții publice. Ca să exemplific cât mai simplu: abuzez în serviciu atunci când, de la nivelul unei funcții de conducere, resping cererea de angajare a unui cetățean, pe motiv că acela ar fi de etnie romă. Dar sunt corupt atunci când îi cer bani ca să-i dau postul. De asemenea, abuzez în serviciu când nu semnez un act sau (dimpotrivă) semnez un act care aduce prejudicii statului sau unei persoane. Dar sunt corupt atunci când beneficiez (pentru că solicit sau pentru că mi se oferă) de foloase necuvenite pentru a semna sau nu. Simplu, da?

Ei bine, nu! Ba, în practică distincția este atât de neclară încât anul trecut au fost făcute o serie de sesizări către Curtea Constituțională, pe motiv că procurorii amestecă fără probleme abuzul cu fapta de corupție, că textul legii este neclar, permite interpretări (inclusiv… abuz!) și că există condamnări care riscă să încalce Constituția. Și era vorba taman despre articolul 297 din Codul Penal corelat cu prevederile Legii nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie. Avocații erau disperați de felul în care procurorii interpretau legea, iar textul de lege permitea jonglări semantice care ricoșau fix în drepturile fundamentale ale cetățenilor.

CCR s-a pronunțat prin Decizia 405/15 iunie 2016. Și nu doar că a confirmat că problema se susține (adică, da, articolele din lege și din Codul Penal nu sunt explicite și permit erori – a se traduce „erori” prin „condamnări”), dar a mai și spus (la pct 75 din Decizie): „Curtea constată că legiuitorul nu a reglementat un prag valoric al pagubei şi nici o anumită intensitate a vătămării, ceea ce determină instanţa de contencios constituţional să concluzioneze că, indiferent de valoarea pagubei sau intensitatea vătămării rezultate din comiterea faptei, aceasta din urmă, dacă sunt îndeplinite şi celelalte elemente constitutive, poate fi o infracţiune de abuz în serviciu.” Și apoi adaugă (la pct 76 din Decizie): „Curtea constată că, în prezent, orice acţiune sau inacţiune a persoanei care se circumscrie calităţilor cerute subiectului activ, indiferent de gravitatea faptei săvârşite, poate intra în sfera normei de incriminare. Această constatare determină Curtea să aibă rezerve în a aprecia că aceasta a fost voinţa legiuitorului când a incriminat fapta de abuz în serviciu. Aceasta cu atât mai mult cu cât Curtea constată că legiuitorul a identificat şi reglementat la nivel legislativ extrapenal pârghiile necesare înlăturării consecinţelor unor fapte care, deşi, potrivit reglementării actuale se pot circumscrie săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, nu prezintă gradul de intensitate necesar aplicării unei pedepse penale.”

POFTIM? Să repetăm nițel, ideea: CCR vede că legiuitorul NU a reglementat un prag valoric al pagubei, că asta înseamnă că orice pagubă, fără criterii clare, poate intra la grămadă, nediferențiat sub titlu de abuz! Mai și zice (politicos) legiuitorului: „Știu că nu asta ai vrut, așa că rezolvă naibii termenii, așa cum ai făcut-o în alte părți!”

Și fix asta au făcut pesediștii acum. Au impus un prag valoric. Că nu suntem de acord cu el, că ar fi trebuit dezbătut și nu impus hoțește în umbra nopții e altă poveste. Și aici văd legitimitatea protestelor. Dar să ne lămurim: Curtea Constituțională însăși a cerut stabilirea unui prag valoric, nu vreun primar pesedist, de comună. Și a făcut-o pe baza drepturilor constituționale ale cetățenilor care nu trebuie să fie supuși unor legi neclare. Mai mult, CCR s-a pronunțat după ce s-au făcut sesizări potrivit cărora în instanțe se abuza la greu. Așadar, da, SUNT la ora asta în închisori și oameni condamnați pe baza interpretărilor abuzive și forțate, neconstituționale ale acestui articol din CP și a legii 78/2000. Poate ar fi bine să-i avem în minte când pretindem că susținem un Stat de drept și drepturi cetățenești.

Prin urmare – aș fi foarte bucuros dacă aș vedea că-n stradă se cunoaște această problemă, și dacă se știe de lupta care s-a dus pentru a se face o distincție între abuz în serviciu și faptă de corupție. Este important. De ce? Pentru că nu-mi amintesc ca DNA, de exemplu, să aibă în sarcină și abuzul în serviciu, ci doar faptele de corupție (mari, medii, mici). Aviz celor care „sunt cu Codruța” pe la proteste.

Pentru că e cam ciudat să mă revolte abuzul în serviciu, dar să-l ignor doar pe cel făcut de procurori.