RAPACITÁTE f. livr. Caracter rapace; lăcomie; cupiditate. /<fr. rapacité, lat. rapacitas, ~atis Sursa: NODEX (2002)
Cred că încep să înțeleg de ce acțiunile bolșevicilor români de pușcăriabilizare a preoțimii, desfășurate în anii așa-zisei republici populare, nu au generat o reacție de opoziție violentă sau virulentă din partea populației. La fel cum nici exterminarea capitaliștilor vremii nu a generat vreo emoție printre cetățenii aceleiași republici.
Cred, de asemenea, că încep să înțeleg și disprețul ascuns al multor români în vremurile Epocii de Aur față de mare parte a preoțimii urbane. Cred că încep să înțeleg și prezența celui mai înalt prelat în Marea Adunare Națională, sub a cărei oblăduire se demolau biserici într-o veselie, în condițiile în care n-am auzit de vreun popă întins pe caldarâm, în fața buldozerului, așa cum au făcut tinerii în fața tancurilor din acel prea-repede uitat decembrie revoluționar.
Nici nu-i prea greu să înțelegi în ce mașini de socotit s-au transformat membrii Sinodului BOR, din moment ce, atârnați de bugetul statului și de bugetele locale precum lipitorile de coapsa omului, își suflecă mânecile sutanelor și purced la jefuirea a ceea ce a mai rămas în avutul public, cot la cot cu îmbuibații vremii. Sigur, termenul folosit este restituire, dar acțiunea nu are nici o perdea. Te-ai fi așteptat ca prelații ortodocși să pună mâna pe cruce și să le mai ardă politicienilor și veroșilor anexați câte una zdravănă peste mâinile cu care adună tot ceea ce au construit cu sudoare românii timp de o jumătate de secol de comunism. Te-ai fi așteptat să-și apere enoriașii de strângerea curelei, care a migrat demult de la brâu spre gât și se strânge, se tot strânge…
Te-ai fi așteptat, dar Socotitorii au simțit momentul pentru a mai da o lovitură.
<<Conducerea Bisericii Ortodoxe Române (BOR) a solicitat statului român să restituie integral proprietăţile confiscate de regimul comunist. Potrivit părintelui Constantin Stoica, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, în ultimii 23 de ani au fost retrocedate doar 15 la sută din terenurile şi clădirile care au aparţinut de drept Bisericii. „Proprietăţile confiscate în 1863 nu mai avem cum să le revendicăm, că nu mai există acte, dar cel puţin să recuperăm proprietăţile confiscate de comunişti. Dacă nu ni se retrocedează imobilele şi terenurile, cum să putem face şcoli şi spitale? Ni se tot reproşează că nu ne implicăm mai mult, dar pentru asta avem nevoie de bani”, ne-a declarat părintele Stoica. Totodată, însuşi patriarhul Daniel a afirmat că „restituirea completă a bunurilor bisericeşti este imperios necesară pentru a ajuta Biserica în multiplele ei activităţi”.>> (Ring)
Mă-ntreb și vă întreb: Cât va mai dura până când, printre ruinele Bisericii care propovăduiește iubirea, își va face apariția celălalt cel mai puternic sentiment, ura?
