Este o întrebare la care fiecare dintre noi încearcă să găsească un răspuns, acţionând. Noul an aduce, de la sine, speranţă, un nou început, un nou val de căutare a fericirii. Pentru fiecare dintre noi, fericirea reprezintă o călăuză în felul de a trăi, de a simţi, de vedea lumea, de a acţiona, dar şi un mod de a păşi spre împlinire.
Sub asaltul violenţei fine, pare imposibil pentru noi să ne protejăm fericirea. Această violenţă fină este prezentă în jurul nostru sub diferite forme: de la facebook la telefonul mobil, până la preoţi deghizaţi, la moderatori tv, la emisiuni, ştiri şi reclame care au un singur scop, și anume furtul de atenţie. Într-o lume în care furtul de atenţie, prin intermediul violenţei fine, este la orice pas, fericirea este doar pentru cei care acţionează asupra noastră, pentru cei care încearcă să ne abată de la interesul nostru.
Iată ce reprezintă și cum funcţionează furtul de atenţie prin violenţa fină, fapt pe care cu toţii îl conştientizăm. Ȋntr-o seară, în timp ce mă pregăteam să mă culc, butonând televizorul pentru a fugi de reclamele obsedante, dau, pe unul din canalele TV, de un preot rătăcit într-un studio, care – culmea- avea un fel de “late night show”. Mi-a atras atenţia acel cadru neadecvat, în ideea că locul unui preot este la biserică şi nu la TV, la ore XXX, într-un show, vorbind despre toate, într-o așa-zisă emisiune-ghiveci în care sunt abordate tot felul de subiecte: de la politică la istorie, de la bucătărie la mondenităţi. Ei bine, mi-am închipuit că domnul greşise cadrul, mai ales că mă așteptam să vorbească, aşa cum era normal, despre religie şi lucrurile dumnezeieşti. Așadar, cu telecomanda în mână, fugind de tot felul de ştiri ale groazei şi emisiuni obositoare, m-am pricopsit cu un preot-showman. După ce am urmărit 5-10 minute toată apologia, mi-am zis că ajunge cu această tocană mediatică şi am închis televizorul. Dimineaţă, m-am trezit și când am deschis televizorul, ştirile de la prima oră erau dramatice şi triste, despre morţi, așa că am schimbat canalul. Pe următorul canal, la fel. Am schimbat din nou. La următorul, erau reclame. Am schimbat, iar la următorul la fel! Acceptăm să fim bombardaţi, agresaţi, terorizaţi cu astfel de situaţii de violenţă fină 24 ore pe zi, 365 de zile pe an.
Într-o lume informaţională, în care tot ce înseamnă spaţiu privat este călcat în picioare şi devastat, avem la îndemână doar o singură armă: să îi ignorăm pe aceşti deghizaţi salvatori ai neamului, protejându-ne fericirea şi buna dispoziţie. Remediul sau antidotul care trebuie “luat”, pentru a fi fericit în noul an, poartă un nume: Ignoranţa!
Un profesor obişnuia să îmi spună de multe ori: ”Dacă nu îți este de folos ceea ce îţi spun, nu este cazul să mă asculţi!” Astăzi îi dau dreptate! Ignorând ceea ce nu îţi foloseşte, te ajută să fii fericit şi să îți foloseşti energia pentru ceea ce ai nevoie cu adevărat. Mai mult, te ajută să te protejezi de schizofrenia socială de care anumite persoane pot suferi, având, într-un timp foarte scurt, diferite roluri şi jucând tot felul de personaje, de la preot la jurnalist, la showman, şi nu ar trebui să ne mire dacă peste trei zile i-am vedea și la Spitalul Judeţean, la secţia de chirurgie, cu bisturiul în mână, considerându-se doctor. La fel, aş aminti o situaţie care scoate în evidență o ambiţie hilară de luat în seamă. Cunosc un caz al unui preot, care s-a făcut și farmacist, mai apoi psiholog, s-a transformat și în politician, după care, implicit, a candidat la primărie. Avea într-un timp o traistă plină de roluri, astfel că, de multe ori, îl depășea, în personaje jucate, şi pe maestrul Beligan. În această schizofrenie socială, fericirea devine doar un loc izolat care poate fi protejat prin ignoranţă.
Să ne protejăm visele, speranţele, fericirea, ignorând ceea ce nu ne foloseşte! Astfel, ignoranţa ne va fi scut de apărare și ne va reda libertatea de a gândi.
