Constanţa Noastră, Cultură

Filosofia și marea: Anaximandru în Tomis

 Anaximandru în Tomis

Nu în cunoscutul Istros, ne-a dat vestea maestrul Anaximandru că va merge să se ocupe de conducerea cetății, ci în mai puțin aflatul Tomis. Dintre toți elevii săi, am fost singurul ce l-am urmat după voia sa. Știam, dacă nu lipsea elevul său preferat Pitagora, aș fi rămas în Milet, mama coloniilor din Pontus Euxin…

… de la Callatis, Anaximandru n-a mai vrut să călătorească pe mare. Țărmul era domol, maestrul era tăcut și privea marea ospitalieră, cuprinsă parcă de liniștea din privirile sale. Un imens lac părea marea în lumina zilei cât am mers spre Tomis…

-…din mare au ieșit toate, nu doar pentru că este apa maestrului Thales sau că este dintr-un eter dens cum crede Pitagora, ci pentru că în ea s-a născut viața și din ea au ieșit viețuitoare pe uscat. Sângele sărat are amintirea mării, sângele este în trup, în sânge este sufletul pătrunzând trupul, așa putem spune cu Pitagora că sufletul nostru este din eterul dens din care este și marea și umiditatea, suflet din aceeași origine precum marea. Când sufletul meu caută spre mare, caută parcă a-și aduce aminte de ceva pierdut, de ceva ce pare a regăsi în fața mării, mare oglindindu-se în suflet, suflet pierdut în mare. Dar nu este apa și nici eterul de unde suntem…lângă zidurile Tomisului, în amurg, Anaximandru a tăcut în fața mării nemișcate…

Fiecare zi, în care Anaximandru își îndeplinea menirea de a rezolva problemele oamenilor din Tomis, începea cu o plimbare pe malul mării. În zorii unei dimineți friguroase mi-a alungat somnul…

-…din nemărginit(apeiron) sunt toate și în nemărginit toate se întorc. Marea mărginită în privirea noastră, nemărginită în sufletul nostru, arătându-ne calea spre necuprins, în fața ei regăsim, ne regăsim pe drumul de unde am venit și unde ne vom întoarce, drumul spre acasă. Când am călătorit pe mare, doar pământul face diferența, pe ea, ești oriunde acasă…

Înainte de a pleca din Tomis, Anaximandru le-a vorbit oamenilor în agora, aproape de malul mării zbuciumate din acea zi:

– …zbuciumul mării este zbuciumul plecării, urletele mării auzite din depărtări sunt urletele sufletului în fața ultimei despărțiri…cine se ridică precum un val puternic, dominând privirea, punându-și coroana spumei învolburate, căscând hăul între el și ceilalți, nu va ajunge decât să se zdrobească de stânci, scurgându-se pe pământ și întorcându-se în nemărginirea din care s-a înălțat. Sunteți ca valurile, faceți valuri, dar toate câte sunt își plătesc unele altora ce se cuvine pentru nedreptate: îți birui dușmanul, fiul tău va fi biruit, înșeli oameni în târg, animalele tale se vor îmbolnăvi, te bucuri pentru căderea cuiva, vei suferi pentru fleacuri din neghiobia ta… iar după luptă și zbucium, după furtună și avânt, vom cădea zdrobiți la pământ, descompuși în picături fără număr, întorcându-ne în marea nemărginită și calmă, fiindcă tot ceea ce este se va întoarce în nemărginitul din care a ieșit…

Nota editorului:

Se știe că elevul lui Thales la școala din Milet, filosoful Anaximandru, a primit sarcină de a conduce o colonie grecească, nu se știe care. Recent au fost descoperite fragmente din lucrarea unui elev al său. Nu se știe dacă elevul necunoscut face istorie sau ficțiune, uneori cele două fiind greu de diferențiat, dar filosofia lui Anaximandru este prezentă, la fel și marea.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Despre Autor:

Cătălin Spătaru

One comment on “Filosofia și marea: Anaximandru în Tomis

  1. Pingback: Jaspers despre marea de la început | lumen in mundo

Lasă un comentariu