Interviu

Mădălina Stanciu (un cetățean care apără România): Apartamentele frumoase erau ale oamenilor care n-au vrut să vândă către Gold … cele găunoase erau cele cumpărate de Gold lăsate în paragină…

Mădălina Stanciu este prezentă la proteste încă de la 1 septembrie. Atunci, la început, ne-a scos pe toţi în stradă iminenţa unei legi… ilegale. Sub deviza “Uniţi salvăm Roşia Montană” au mărşăluit români din toată lumea. Şi din Constanţa. Ulterior, Roşia Montană a devenit un simbol al României şi al tuturor nelegiuirilor care au avut undă verde în ţara asta a ultimilor 23 de ani.

Cu toate astea, pentru că, aşa cum am auzit pe stradă “la televizor nu spun ce ziceţi voi aici” (deşi în ultimul timp, măcar pe un canal se tot spune), mulţi constănţeni încă nu înţeleg de ce ne-ar interesa pe noi Roşia Montană care e suficient de departe de Constanţa încât să nu ne pese. Ah, şi a mai fost o întrebare aruncată aşa, la plesneală asupra manifestanţilor. “Câţi din ăştia de au ieşit în stradă au fost vreodată la Roşia Montană?”

Ei bine, Mădălina, constănţeancă, merge acolo în fiecare concediu, în ultimii 13 ani. De aceea, de când cu proiectul de lege este într-o continuă agitaţie. Plină de energie şi de suflet caută informaţii, le împrăştie, le comentează, dar le vâră şi sub nasul celor care susţin proiectul minier – pe blogurile şi paginile lor de pe FB. Bine, asta n-a durat prea mult timp pentru că la un moment dat a fost blocată. La asta se aştepta. Însă, recunoaşte, că a fost surprinsă imediat după protestul din 11 septembrie, când a primit un telefon. O instituţie de sondare a opiniei publice – cel puţin aşa s-a prezentat vocea de la capătul firului. Subiectul? Evident proiectul minier Roşia Montană. Cum de au dat taman de ea? Crede că că e o conincidenţă? Nu, nu crede în coincidenţe, în general, iar în asta cu atât mai puţin, dar râde amuzată. Aşa că am luat-o la descusut pe Mădălina de când şi de unde afinitatea ei pentru acel sătuc amintit acum atât de des de lume şi în Lume.

De când mergeţi în Roşia Montană?

“Mergem acolo din 2000. Mi-au trebuit ceva ani să-l conving pe soţul meu să mergem în Apuseni şi de atunci n-a mai vrut să meargă în altă parte. S-a îndrăgostit iremediabil de locurile alea.

Şi v-aţi dus în fiecare an?

Când am putut, da, în fiecare an … dacă nu, la doi ani sigur. Şi culmea e că, de când ne tot ducem pe acolo încă n-am reuşit să facem toate traseele şi să vedem tot. Sunt atat de multe de văzut în zona aceea! Nu am fost cazaţi în Roşia Montană, noi tot timpul ne cazăm în Albac. Faţă de celelalte zone din Apuseni, ca Albac, Garda, Arieşeni, în Roşia Montană nu sunt pensiuni. Dar ea are rezervată întotdeauna o zi din concediu. Ne atrage, ne întoarcem tot timpul acolo. Trebuie să mergi, să intri în galerii, să vezi bogaţia munţilor noştri … este fantastic! Nicăieri în ţara asta n-am văzut aşa ceva.

Şi, cum e? S-a schimbat în timp?

De prima oară când am ajuns Gabriel erau deja acolo şi exploatau şi încă de pe atunci ne-am enervat când am văzut ce fac. Iar când am mai văzut şi munţii aceia de steril… Prima oară doar unul, apoi a mai apărut unul (după ultimele dezvăluiri la Roşia Montană s-a exploatat aurul în ultimii 14 ani, sub pretextul explorării, inclusiv din filonul roman, mult mai bogat în aur, fiind scoase din ţară 142.000 de tone de material aurifer care pot conţine o tonă de aur, 4 tone de argint plus reastul de metale critice, conform senatorului Haralambie Vochițoiu citat de ziuanews – n.r.). Am stat de vorbă şi cu oamenii. Cel mai mult m-a emoţionat tăcerea, tristeţea oamenilor rămaşi acolo . Când intram în vorbă cu ei erau sceptici prima dată. Apoi, când pricepeau că suntem împotriva distrugerii de acolo, că suntem alături de ei, începeau să plângă. Le vedeam lacrimile în ochi … Trist, foarte trist!

Încă de prima oară când am ajuns în Rosia Montană, în 2000, au început să ni se plângă de cei ce i-au invadat. Şi ne-au şi arătat impactul pe care-l avea déjà Goldul asupra lor. De exemplu, era un bloc de locuinţe în centru care arăta sinistru. Unele apartamente aveau termopane, balcoane cu flori…, viaţă! Alături de ele vedeai găuri căscate în pereţi – nu mai aveau geamuri, … nici măcar balcoane nu mai aveau.

Rosia Montana 1

Păi şi care era explicaţia?

Apartamentele frumoase erau ale oamenilor care n-au vrut să vândă către Gold … cele găunoase erau cele cumpărate de Gold lăsate în paragină. Iar vântul ploaia, umezeala, zăpada, le afecta pe cele… vii. Aceeaşi imagine se reia pe toate străduţele – unele case sunt frumoase, aranjate, îngrijite … altele, cele cumparate de Gold, sunt în prăbuşire. Cam cum este la noi, în Peninsulă.

Pe fiecare casă în paragină este o tăbliţă albastră inscripţionată: „Aceasta proprietate apartine Gold Corp.” Proprietarii care nu au vrut să-şi vândă casele, au şi ei câte o tabliţă galbenă pe care scrie: „Aceasta proprietate NU este de vânzare!”

Asta era priveliştea încă de acum 10 ani …

Îmi spuneai că ai primit un telefon după al treilea protest. Un sondaj cu privire la proiectul minier. Ce întrebări ţi-au pus? Şi cum de te-au găsit tocmai pe tine?

Nu ştiu cum… (râde). Întrebările sondajului erau formulate în aşa fel încât să poţi răspunde cu DA sau NU, sau cotate de la 1 la 5. Încerc să-mi amintesc…

1. Sunteţi informată asupra proiectului RM? / 2. Aţi auzit ca zona va fi ecologizată de catre compania RMGC? / 3. Ştiţi ca RMGC va investi 4 miliarde în aceasta zonă? / 4. Aveţi cunoştinţă ca vor folosi forţă de muncă locală? / 5. Aveţi cunoştinţă despre faptul că Gold Corp. a investit pentru a amenaja muzeul galeriilor Romane?… Şi multe multe alte întrebări care scoteau în evidenţă ce treabă mare au făcut ei în zona Roşia Montană… La întrebarea “Doriţi să primiţi informaţii referitoare la acest proiect? Pe ce cale doriţi să vi le adresăm? (mail, scrisoare, personal)”, i-am răspuns că probabil ştiu mai multe decât ea şi că nu, mersi! Şi apoi a continuat, “dar nici nu vreţi să vă întâlniţi cu reprezentanţii Gold Corp? (acasă, loc public, Roşia Montană)”. Nu, mulţumesc, m-am întâlnit o dată şi a fost de ajuns. Apoi m-a întrebat cu cine aş vota ca preşedinte dintre o serie de personaje politice de acum şi i-am răspuns: cu niciunul, … “Cum doamnă, dar cine ar trebui să candideze ca să-l votaţi?”… “nu ştiu doamnă, ceea ce ştiu e că votul e secret.”

Tu ai fost în acel muzeu?

Da, am fost în toate! Alburnus Maior este muzeul de stat din Masivul Cîrnic, – cel care va disparea cu tot cu galerii dacă se porneşte proiectul. RMGC au făcut şi ei un muzeu în mina Catalina Monuleşti – cel în care s-au refugiat angajatii lor -, iar în centrul localităţii mai are Gold un muzeu de tot râsul. Nici mina Cătălina nu se compară cu Alburnus Maior, dar muzeul lor… Sunt practic două camere mari într-o clădire veche lăsată şi aia în paragină dar acoperită cu pânză din aceea desenată cum ar trebui sa arate clădirea. În aceste camere sunt numai poze despre mineri şi minerit şi, în principal, scot în evidenţă ce au făcut ei şi ce vor să facă. În centrul camerei principale au o machetă mare despre cum va arăta zona dupa exploatare şi ecologizare. O groapa terasată! Noi, când am văzut asta prima data, să ne vină rău!

Aşa, si cei de la Gold ce v-au spus?

Între aceste două categorii de oameni era o prăpastie imensă . Exact ca şi acum între protestatari şi adepţii proiectului. Cei de la Gold aveau altă atitudine. Foarte siguri pe ei şi mândri de ce vor să întreprindă… Au început să ne explice ce mare proiect vor face ei în zonă, ne-au arătat pe machetă munţii pe care-i vor dărâma,, cum se va face lucrul acesta, unde va fi iazul de decantare …Noi ne-am arătat aşa de interesaţi de proiect, încât ei ne-au explicat tot ce întrebam, iar pe măsura explicaţiilor, ne îngrozeam. Când ne-au invitat să semnăm în Cartea de Onoare sau de oaspeţi, nu mai ştiu cum se numea, … am refuzat. Anii următori n-am mai călcat prin muzeu. N-avea rost. Ne lămurisem.

 

Despre Autor:

One comment on “Mădălina Stanciu (un cetățean care apără România): Apartamentele frumoase erau ale oamenilor care n-au vrut să vândă către Gold … cele găunoase erau cele cumpărate de Gold lăsate în paragină…

  1. Pingback: “Vrem apă curată, nu contaminată!” Şi a fost apă… | Gazeta de Constanţa

Lasă un comentariu