Dacă e să caracterizez în doua cuvinte lumea civilizată ideală, atunci acelea ar fi “toleranţă” şi “comuniune”. Din ce punct de vedere? Din toate. De la religie, orientare sexuală, rasă, până la însuşi modul de gândire. Acestea ar trebui să fie valorile fundamentale ale întregii omeniri.

Totuşi, de la real la ideal prăpastia este foarte adâncă … Mă uit siderat atât la creştini, cât şi la musulmani, cât şi la alţi adepţi ai unei religii susţinând tare şi apăsat: “Eu sunt mai bun decât ei. Ei sunt ăia care nu înţeleg viata şi lumea în care trăim”. Mă uit scârbit, după foarte multe decenii de ură rasială, perioadă considerată urâtă de noi toţi, că încă există rasişti care afirmă că rasa alba e mai bună decât rasa neagră sau galbenă şi viceversa. Privesc îndurerat că încă există multe persoane care apreciază “opera” (a se citi – mizeria fără de margini) a lui Hitler de a detesta şi a extermina evrei şi chiar o propagă mai departe autointitulându-se neonazişti. Îmi provoacă o stare de revoltă interioară când observ persoane, chiar tinere (care nu au avut tangenţe cu stalinismul), care au îmbrăţişat curentul de gândire: “Ce nu îmi place mie, să se interzică!”. Observ tot mai multe persoane care au reaprins gândirea bolşevică, “dacă nu eşti cu mine, automat eşti duşmanul meu”.

Drumul presupusei libertăţi pe care o trăim a consilidat mentalităţi şi acţiuni vechi menite să ne separe social şi nu să ne unească. În momentul în care dumneavoastră citiţi aceste rânduri, am atins apogeul dezvoltării noastre tehnologice, dezvoltare care a dizolvat, practic, toate graniţele dintre noi. Din pacate vă spun, doar cele statele. La ce bun? Graniţele axiologice (pornind de la cultură, religie, mentalitate, ajungând până la valorile aparent universale şi aparent unanim acceptate de noi toţi – cum ar fi “să ucizi o altă fiinţă umană, indiferent de motive, este rău”) încă nu s-au topit şi încă există adânc în mentalităţile fundamentale ale popoarelor. Se încăpăţânează să existe. Acest decalaj între forţa de dezvoltare şi propagare a tehnologiei şi lentoarea dezvoltării noastre intelectuale sau macăr a valorilor comune simple creează un paradox pe care eu l-aş putea numi extrem de dăunător pentru rasa umană: tehnologia fuge înaintea celui care a creat-o.

Am ajuns până la puterea de a vorbi “aproape faţă în faţă” cu un chinez şi încă râdem de diferenţele fizice şi de mentalitate dintre noi. Am ajuns până în stadiul în care călătoria fizică de pe un continent pe altul este din ce în ce mai accesibilă – inclusiv din punct de vedere financiar – oricui şi încă ne uităm uimiţi şi şocaţi că oamenii diferă de noi. Ne uităm la persoane diferite de noi şi diferenţa ne obsedează. Niciodată nu putem admite că şi noi suntem diferiţi în ochii lor şi automat ne considerăm superiori. De ce? Doar că ni s-a repetat la nesfârşit că suntem mai mulţi ;I mai buni decât alţii. Creştinii sunt mai buni decât musulmanii. Musulmanii sunt mai buni decât creştinii. Albii sunt mai buni decât negrii. Negrii sunt mai buni decât alibi. Heterosexualii sunt mai buni decât homosexualii. Homosexualii sunt mai buni decât heterosexualii. Şi contrarierile pot ajunge la nesfârşit. Nu vi se pare că ne lovim de absurditate?

În realitate, lucrurile ar fi putut fi extrem de simple: ce mi s-a dat să trăiesc şi cum mi s-a dat să fiu născut – particularităţi la care eu nu am avut nicio contribuţie – a fi alb, a fi negru, a fi creştin, a fi musulman etc. reprezintă un fapt tagent cu normalitatea şi nu un motiv de gâlceavă sau de ură.

Aud din ce în ce mai zgomotos că o persoană e mai bună decât cealaltă, raportându-se doar la particularităţile la care nu a avut nicio contribuţie. Remediul poate fi unul singur: Rasa umană va fi mai bună NUMAI atunci când va înţelege că DIFERIT nu înseamnă MAI BUN SAU MAI RĂU, CI DOAR … DIFERIT. Acesta poate fi începutul unui drum care este menită să ne conducă spre o lume civilizată, caracterizată de cele două valori fundamentale “toleranţă” şi “comuniune”. Q.E.D.