Aruncatul cu rahat în ventilator este deja sport național. M-aș mira să constat, în doi-trei ani, că nu s-a înființat o federație pentru pregătirea competițională a tinerelor cadre, ce vor deveni, în scurt timp o pepinieră absolut necesară mediului politic românesc. Dacă până astăzi am supravegheat cu un ochi critic moale, de la distanță, dansul balenoizilor politici prin fenomenul firav al ongismului constănțean, ei bine, mi-a sărit muștarul. Fiindcă de vreo câțiva anișori sunt implicat adânc în ongisme și-am observat câteva chestiuni mai puțin cunoscute marelui public, dar care aduc deservicii uriașe organizațiilor ce se străduiesc să facă ceea ce domnii din politică doar sforăie pe la televizor, adică să îmbunătățească viața românilor.

De exemplu, ca să discutăm la concret, niște tovarăși care s-au bălăcit fără folos într-o ceată politică poreclită partid, unii încă respirând aer pe-acolo (politic, degeaba, să ne înțelegem), după ce au constatat că performanța lor la vot se rezumă la susținerea câinelui din fața sediului au pus-o de-o organizație. Cu cei trei biștari descoperiți prin portofelul personal, nici nu-ți trebuie mai mult ca să încoțopenești un ONG, și-au pus straie de civili și-un firman pentru fraierit fraieri: Asociația Constanța Ia Atitudine (da, știu, e o publicitate complet nemeritată, dar necesară la analiză). Odată rezolvată recuzita de mucava, civicii cu pedigree politic au purces la luat atitudine prin oraș, în realitate făcând exact ce-i interesa pe ei de la bun început: Huo, Mazăre, huo Nicușor! sub forme puerile ba legate de iarba Parcului Tăbăcărie, ba de gigacalorie, ba de pistele de biciclete, ba de cultură.

Micii nimeni în politică se mândresc cu isprăvile lor geniale – cum le-au zis ei de mă-sa Faraonului și Mistrețului – pe nemărginitul Facebook, unde e loc pentru orice. Inclusiv pentru gogoși tăvălite prin rahat și aruncate în marele ventilator al presei cu interese meschine sau al site-urilor cu pretenții de ziare. Că zbenguielile lor în drum spre o candidatură la CEVA, ORICE, NUMAI SĂ IASĂ ȘI EI CEVA, identificabilă prin preajma alegerilor locale din 2016 (le veți vedea mutrițele inocente pe niște panouri electorale), strică imaginea activismului civic onest, distrug încrederea publicului în adevăratele organizații non-guvernamentale și non-profit, nu-i interesează câtuși de puțin.

Și nu-i interesează, pentru că au învățat de la frații mai mari din politică o chestie: poți cumpăra ong-uri și chiar observatori la alegeri având la gât legitimații de organizații apărătoare a drepturilor omului. Dacă ai destui bani. Și vă asigur că s-au cumpărat așa-numiți ongiști la kilogram la alegerile trecute. Doar că ei n-au bani de cumpărat. Le-ajung doar pentru o mână de flyere și-o gorniță.

Din păcate, încă nu există o cultură solidă a publicului pentru ongism și voluntariat, nu există o posibilitate de sancționare a falșilor activiști civici. Va mai dura până când profitorii vor primi o flegmă-n creștet din partea cetățenilor onești. Până când așa ceva se va întâmpla, organizațiile adevărate vor beneficia de rahatul din ventilator și vor înota în marele ocean de mizerie pe care profitul politic îl alimentează.