Primesc un comunicat. În linii mari, sună cam așa (adică am tăiat zorzoanele și am păstrat esențialul – nu cred că interesează pe cineva că reprezentația se termină la o măslină și-un șpriț, poate pe Miss Județ, dar matracuca nu e în targetul meu):

<<Cei care nu au avut ocazia să vadă primul film în aromână, ”Nu sunt faimos, dar sunt aromân”, o mai pot face la sfârșitul acestui an. Regizorul Toma Enache și actorul Lică Gherghilescu Tanașoca îi invită pe toți iubitorii filmului în data de 29 decembrie, de la ora 19.00, la Teatrul Elpis din Constanța, la o proiecție specială a peliculei, ultima din acest an. Filmul a adunat până acum, în total, 13.000 de spectatori. La finalul filmului, gazdele vor oferi tuturor celor prezenți șampania specială a filmului, vinuri alese și vor împărți cu drag autografe.

”Nu sunt faimos, dar sunt aromân” a fost premiat de curând în Italia, la Festivalul Internațional Babel, cu premiul Maestrale UNICA, pentru cea mai bună reprezentare a unei minorități lingvistice într-un film.>>

După premiera de acum ceva vreme, am adresat o întrebare și o provocare publică: Care este scopul acestui film? N-am primit nici un răspuns. Nici nu mă așteptam, ca să fiu sincer. Cu excepția câtorva postări sforăitoare și amuzant-penibile pe FB, din partea unor personaje implicate direct în viața politică sau ongistică, mari amatoare de adulmecat sponsorizări (sau șanse de sponsorizări) din partea unor domni potenți gen Becali sau – varianta locală – Samara, canci. Niente. Kakaia.

Dacă adun ecourile ajunse la urechile-mi din gura unora care au plătit bilet de intrare și-au căscat gura la marele ecran, pare o giugea a unor băieți, pretenari între ei, care au scos ei de-o măslină și-o acadea, poate chiar o căciulică de astrahan pe banii altora. Calitatea incontestabilă a filmului este una statistică: e prima peliculă vorbită exclusiv în dialectul armânesc. Așa. Și? Dacă se trezesc ăia de la Asociația Patru Lăbuțe să facă un film doar cu lătrături, ce iese devine automat vreo capodoperă?

Așadar, de ce vine în Constanța, din nou? N-au mai rămas măsline pentru salata boeuf de Revelion?

Acum am fost suficient de ticălos încât să mă lumineze cineva cu o cronică de spectator pe bune, fără sfornăieli și icnete naționalist-inepte, despre CE VREA acest film?