Sau, când şezlongurile stau la plajă şi oamenii nu mai au loc
Sunt constănţeancă…, urmarea firească a unei astfel de introduceri ar fi „şi mă mândresc cu asta”. Dar nu. Dacă mă uit în jur n-am nici cu ce şi nici de ce. Şi, în fond, n-am niciun merit în poziţionarea mea geografică prin naştere. Cu ceva însă tot m-am ales din această întâmplare – iubesc marea. Îmi place să o văd, să o aud şi să o simt cu toată fiinţa mea.
Îmi place să merg la plajă, să-mi aşez prosopul pe nisip, să-mi afund picioarele-n el şi să privesc copiii cum se zbenguie-n apă. E o terapie. Marea şi râsetele îmi mângâie fruntea dându-mi o stare de linişte. De-aia, în fiecare după-amiază de vară coborâm panta abruptă spre plaja constănţeană „Trei papuci”. Şi nu sunt singura. Nu contează că scările făcute prin anii 80 au dispărut, coborâşul presupunând bocanci, nu şlapi; nu contează că în iulie ciulinii-s ca brazii şi că din ierburile înalte ar putea sări absolut orice. Nu contează nici măcar că faleza din buricul oraşului este, inclusiv vara, maidan de gunoaie, în iarbă ascunzându-se nu doar lighioane ci şi cele mai diverse gunoaie – de la pamperşi la bucăţi de zid faianţat -, constănţeni şi turişti trecem printre şi peste ele cu abilitate (nu fără a le trimite un salut celor care-şi împrăştie lăturile peste tot şi firmei de salubritate pentru care zona asta nu există), aşeptând ca marea să ne cureţe imaginea din minte şi nisipul să netezească, aşa cum numai el ştie s-o facă, toate gândurile contondente.
De la începutul lui Cuptor mica plajă s-a umplut. Fâşia îngustă de nisip abia reuşeşte să ne încapă pe toţi, localnici sau străini (de oraş sau de ţară). În ciuda sălbăticiei urbane pe care o afişează, plaja asta manifestă o ciudată atracţie. E o plajă simplă unde fiţele nu-şi găsesc locul. Oamenii nu vin aici să-şi etaleze costumele de baie, rotunjimile operate, piercingurile, oja încrustată cu swarovski sau etichetele de pe sticle. Vin să savureze plăcerile simple cum ar fi o baie-n mare, o pălăvrăgeală amicală pe nisip, un joc cu mingea pe malul apei, şi imaginea liniştită a copiilor care ridică moviliţe pe mal. E o plajă perfectă. E plaja noastră!
A fost! Că de-acum…, s-a isprăvit. De zilele trecute a început să se manifeste şi aici aşa-zisa civilizaţie care a ocupat Mamaia şi restul litoralului. Nu vă imaginaţi că e mai curat, că au apărut duşuri sau coşuri de gunoi, sau că a strâns cineva mizeriile de pe faleză. Nici vorbă! Au apărut în schimb… şezlongurile. Mari şi albe. Plaja şi nisipul ei, destul de neîncăpătoare şi până acum, au fost acoperite de două şiruri lungi de şezlonguri care se lăfăie la soare indecent de goale. Toată lumea le ocoleşte şi se înghesuie, în spaţiul rămas, pe nisip.
De la-nceputul săptămânii, cei care ajung pe plajă şi o scrutează în căutarea unui petic de nisip au început a da mărunt din buze (eh, unii nu chiar mărunt) manifestându-şi nemulţumirea. Pe plaja lor, pe care în mod tradiţional se stă pe nisip, nu mai au loc. Dacă voiau şezlonguri se duceau pe orice altă plajă a litoralului invadată de plastice, nu era nevoie să-şi rupă picioarele până aici.
„Mie îmi place să stau pe nisip”, comentează tare o constănţeancă înfuriată de invazia şezlongurilor. „Vin cu copiii la plajă aproape zilnic şi pe lângă faptul că nu-mi place şi nu-mi doresc să stau pe şezlong, nici nu-mi dă mâna să plătesc zi de zi câteva şezlonguri. E o altă metodă prin care ţi se bagă mâna-n buzunar. Sunt plătitoare de taxe în oraşul ăsta şi am dreptul şi eu la un loc pe plajă, unde copiii să se poată juca în nisip, nu pe sub şezlonguri”.
Un alt constănţean revoltat din cale-afară – îşi exprimă pe şleau nemulţumirea. Omul a avut ocazia să bată lumea-n lung şi-n lat iar ultima plajă pe care-a fost (chiar acum mai puţin de-o lună), e celebra Copacabana, sursă de inspiraţie şi pe-aici. „Nu există aşa ceva acolo!”, spune omul indignat. „Cine are nevoie cere şi i se aduce unul pe plajă, nu sunt înşirate pe nisip să nu ai unde te aşeza! Dar sunt scaune pliante de pânză, nu ditamai paturile. Plaja este liberă pentru cearşafuri şi sporturi pe nisip, nu e ocupată abuziv la mica ciupeală. Nici nu mă intersează dacă are sau nu autorizaţie să-şi pună şezlongurile (întreprinzătorul cu şezlongurile –n.r.). Faţă de mine şi de noi acesta este un abuz – suntem daţi afară de pe plajă! Iar dacă legea permite aşa ceva atunci şi legea aceea este abuzivă. Plaja e un loc public. Şi asta înseamnă că e pentru oameni nu pentru şezlonguri.”
De curiozitate, fiindca n-am ajuns încă nici la Copacabana nici la Ipanema beach, am căutat imagini pe internet. Într-adevăr. Plaja e plină. Dar de oameni, nu de şezlonguri. Sunt plaje vii, nu de plastic:
plajă vie, nu de plastic | via: infosurhoy.com
Bine scris. Analiza e buna dar asta e doar primul pas. Organizati-va si schimbati tara. Doar voi puteti. Nu va opriti aici si nu asteptati ca altii sa o faca pentru voi.
ar trebui sa se scrie si despre agresivitatea celor care au in dotare sezlongurile, am asistat la o intamplare nefericita pe plaja Modern cand un bunic care era de mana cu nepotelul de aproximativ 7-8 ani a fost agresat verbal , amenintat si la un pas de a fi agresat fizic pentru motivul ca bunicul, la insistentele nepotului de a sta cat mai aproape de apa, a vrut sa isi aseze un prosop, moment in care un prea bronzat domn la vreo 25 de ani cu lant la gat precum o zgarda de caine, s-a napustit aupra batranului cu limbajul agresiv din dotare, cu amenintarea cu bataia pana se c….. pe el. Mai departe e lesne de inteles, disperarea nepotelului care plangea si isi tragea bunicul de mana ca nu mai vrea la plaja, vrea acasa…..mai grav este ca desi plaja era plina de barbati de toate varstele, nimeni nu a indraznit sa ia vreun fel de atitudine fata de aceasta mizerie care se batea cu pumnul in piept ca plaja este a lui de 2 ani de zile, e proprietatea lui si el face acolo ce vrea si lege si tot, ca nu stie cu cine are de a face……..sunt trista pt ca nu cred ca a fost vorba de frica oamenilor de a interveni ci mai grav de multa nepasare si de placerea de a sta pe margine si a savura circarul amenintand, am fost doar 2 fete care i-am spus nataraului sa ii vorbeasca cu respect domnului ca este si cu nepotul, dar nici macar atunci nu ne-au sprijinit si alti oameni de pe plaja ci doar bombaneau pt ei,, ca auzi domne e plaja lui…….sunt parinti care isi iau un sezlong, fara ca macar sa stea pe el pt ca nu face 2 bani, dar doar pt a putea fi aproape de apa si a-si putea supraveghea copiii, deci ajungem sa platim de fapt taxa pt un loc mai in fatza, pe plaja publica, plina de chistocuri de tigari, de gunoaie, de CIOBURI,
Si inca un lucru nelipsit de importanta…….nu am vazut sa se taie vreun bon, vreo chitanta pentru banii incasati……………
felicitari pentru articol. sunt foarte multi constanteni, si nu numai, care gandesc asa. dar, din pacate, totul ramane la stadiul de dorinta. nu se face mai mult pentru a remedia cat de cat situatia.