Patriarhul Daniel a împlinit 64 de ani. Dacă aş putea să mă văd cu el, i-aş spune următoarele lucruri:
„Părinte Patriarh,
Nu mai sunt fiu al Bisericii Ortodoxe române, dar sunt român, sunt creştin, sunt îndrăgostit de tot ce e creştinesc. Mai mult chiar, sunt un om nu doar interesat de relaţia dintre Biserică şi Stat, religie şi societate, dar şi cineva care crede că dacă România poate avea vreun viitor, acel viitor este doar având în fruntea societăţii civile şi ca îndreptar pentru clasa politică o Biserică Ortodoxă creştină, puternică, demnă în smerenia ei şi cu o voce tare şi curajoasă.
De aceea, vă rog, Părinte Patriarh, acum, de la înălţimea nu a vârstei Psalmistului ci a pensionabilului, retrageţi-vă din scaunul patriarhal. Daţi o şansă Bisericii Ortodoxe române, eliberând-o de prezenţa dumneavoastră inhibitorie şi, hai să o recunoaştem deschis- pentru că nu sunteţi un om încuiat- tiranică.
Aţi făcut multe lucruri bune, Părinte Patriarh, dar este mai clar ca oricând că nu puteţi să le duceţi mai departe. Aţi făcut un trust de presă, ceea ce e nu doar lăudabil ci absolut necesar. Însă în loc să îl transformaţi într-o voce a credinţei, l-aţi transformat într-un jalnic şi penibil telejurnal patriarhal, în care doar ce vă laudă pe dumneavoastră şi doar ce nu deranjează pe prietenii dumneavoastră e bine primit.
Aţi modificat statutul BOR, reducând influenţa laică în alegerea episcopilor. La cum era acel laicat elector, mi se pare o decizie înţeleaptă
Însă pe de altă parte aţi profitat de reglementare să tot introduceţi în Sinod ierarhi fără personalitate, yesmeni de care chiar Preafericirea voastră se amuză- căci sunteţi un om prea deştept ca să nu îi vedeţi cum sunt. Dar Biserica are nevoie de păstori bărbaţi, care să se lupte cu lupii, nu de clovnii aceştia care, repet, sunt sigur că vă amuză şi pe Preafericirea voastră.
Aţi luptat pentru construcţia unei Catedrale patriarhale. Deşi nu mai sunt ortodox, sunt unul din susţinătorii- inclusiv financiar- al acestui proiect necesar. Însă când vedeţi, Părinte Patriarh, că această Catedrală devine piatră de poticneală pentru multă lume şi armă împotriva Bisericii, chiar, de ce vă încăpăţânaţi să investiţi totul doar pentru acest proiect? Se mai putea aştepta, se mai putea altfel pregăti calea…
Vă spun sincer, Părinte Patriarh, vă stimez mult- mai mult decât aţi crede citind aceste rânduri. O fac pentru că văd în dumneavoastră mai mult decât patriarhul blazat în discurs, inadecvat în management şi tiranic în relaţia cu ceilalţi. Văd un om care a fost mult rănit în aceşti ani de zile, văd un om care suferă: suferă mai întâi că viaţa l-a îndepărtat de catedră, apoi că a ajuns în demnităţi pe care nu şi le-a dorit neapărat. Dar, mai ales, suferă din pricina faptului că e dureros de singur- între oameni inferiori lui, slugarnici, care se tem de dumneavoastră, nu vă iubesc şi, implicit, nici nu vă sfătuiesc cu sinceritate.
De aceea Părinte Patriarh, retrageţi-vă din scaunul patriarhal. Această domnie patriarhală este o fundătură pentru BOR (şi o spun statisticile, nu eu) dar este şi o fundătură personală, pentru Preafericirea voastră.
Nu sunteţi un Patriarh pentru astfel de timpuri. Iar Biserica Ortodoxă română nu îşi mai poate permite să mai piardă timpul.
La Mulţi Ani, Părinte Patriarh! Dar să fie mulţi ani cu pace pentru dumneavoastră- într-o mânăstire, reşedinţă liniştită, însă nu pe Dealul Mitropoliei.”
Cum nu apuc să spun aceste gânduri sincere Patriarhului, vi le spun vouă…..
