Nu este vorba despre domnitorul Moldovei, chiar dacă acestuia i-a fost minimalizată statura istorică prin penibile scălămbăieli pe care alegorice și scene decorate cu pitici porno și domnișoare cu poponețul la vedere, ci de ceva mult mai prozaic. De strada Ștefan cel Mare, areal ce arată jalnic în miezul zilei și creepy după lăsarea întunericului. Și, ca să fim bine înțeleși de la bun început, mă refer la porțiunea cea mai lungă, de altfel, de la pasaj până la Antoniadis. Nu că cea dintre Răscoalei și magazinul Tomis ar fi mai acătări, dar acolo, de bine, de rău mai mișcă oarece, mai dai de o bancuță și de o terasă. Pe cealaltă bucată, însă, Ștefan cel Mare arată jalnic în miezul zilei și creepy după lăsarea întunericului.
Jalnic – pentru că nici măcar magazinele ce rezistă, eroic, în zonă nu reușesc să atragă clienți și să însuflețească, astfel, tabloul asemănător mai degrabă cu cel al unui orășel ponosit. Jalnic, în condițiile în care nu puține sunt spațiile comerciale goale, dar „îmbrăcate“ pe geamuri cu anunțuri de închiriere sau vânzare. Jalnic, străjuită fiind, pe alocuri, de clădiri abandonate și dughene prăfuite.
Creepy – pentru că, atunci când se lasă întunericul, peisajul devine ideal filmărilor unor scene de groază. În tăcerea mormântală, pașii vitejilor ce trec prin zonă se aud cu ecou. Cu ecoul aferent apariției vreunui zombi, fie de după colțul în care se află un magazin de țoale, pompos denumit „boutique“, fie din vreo clădire părăsită, acolo unde scârțâie, încă, ferestrele uitate deschise de chiriași. Creepy, în condițiile în care până și polițiștii locali, gardienii, paznicii sau cum s-or numi cei ce mai trec, uneori, pe acolo pot fi lejer confundați cu te miri ce fantome, la lumina difuză sau… inexistentă. Creepy, când treci prin pasajul cu iz de urină, cu atât mai mult cu cât din beznă te pot pândi fantomele, bașca hoții.
Nu am habar dacă cineva a avut interes ca Ștefan cel Mare să devină atât de mic, dar știu sigur că, dacă s-ar fi dorit, ar fi putut să fie una dintre arterele de referință ale Constanței. Nici nu erau necesare sume precum cele alocate de administrația locală pe te miri ce „năzbâtii”, precum cea în care domnitorul Ștefan cel Mare a fost măscărit la mal de mare, de s-o fi răsucit în mormântul de la Putna! Păi, oare cât
costa sau, de ce nu, costă să fie amenajate pe mijlocul străzii ronduri de flori, alături de care să fie așezate băncuțe? Dacă ai noștri reprezentanți ai administrației locale nu sunt dumiriți asupra cheltuielilor, să dea o fugă până la Brașov, acolo unde în cel puțin două locații, pe toată lungimea străzilor există așa ceva. Ajunși acolo pot, eventual, și să se repauzeze pe o bancă, admirând peisajul floral, așa cum fac, zilnic, sute de brașoveni. Asta în cazul în care nu stau la vreo terasă savurând o cafea, un ceai, o bere… Și când îi îndemn să vadă Brașovul sunt de treabă, pentru că cel mai bun exemplu ar fi Istanbulul, cu ai lui turci maeștri la comerțul stradal. Adică fix ce-i lipsește străzii cu nume de voievod.
Ștefan cel Mare i-a înfrânt pe turci în multe bătălii și abilitații noștri de prin instituții, agenții sau societăți nu sunt capabili să-i folosească, în Constanța, la ce știu ei cel mai bine să facă? O fi așa de greu să fie date autorizații, fără șpaga aferentă, pentru oarece terase în acea zonă? O fi așa de imposibil să le reduci taxele și te miri ce alte dări la momentul la care turcii, grecii, albanezii, macedonenii sau orice altă nație trăitoare la mal de mare, plus românașii noștri deschid astfel de locații? După ce afacerile vor deveni înfloritoare, precum rondurile de flori din fața teraselor, nu au decât să-i taxeze conform grilelor în vigoare. Și, credeți-mă, vor deveni așa! Dacă nu mă credeți, dați o tură prin Istanbul. Eu am savurat o cafea turcească pe o terasă de pe o stradă din cel mai mare oraș al Turciei, centrul financiar, economic și cultural al acestei țări. Să le mai spun abilitaților noștri de prin instituții, agenții sau societăți că se întâmpla în… noiembrie și că nu mi-a fost frig pentru că dispuneau de un sistem ingenios de încălzire? Nu le spun, dar nu pot să nu le atrag atenția că ar trebui să aibă o minimă decență… politico-administrativă măcar față de Ștefan cel Mare, dacă nu neapărat față de constănțeni, și să-l aducă pe domnitor la statura meritată. Fie și dacă al lui nume este purtat de o stradă, dintr-un muncipiu de la mal de mare…
PS: Abia ce terminasem de scris și o prietenă mi-a amintit că a existat o perioadă în care existau băncuțe,
ba chiar și niște… palmieri și pe bucata devenită acum jalnică și creepy. Dar asta, zicea ea, era pe la începuturile mandatelor lui Radu Mazăre. Mai apoi, totul a fost lăsat de izbeliște și toate energiile, bașca fondurile au fost direcționate spre Mamaia, de parcă municipiul devenise cartier al stațiunii…
Ha, ha, imi place ultima fraza a lui Gabriel. Sa ne lamurim. Stefan cel Mare nu aratat NICIODATA a ceva anume, intotdeauna a fost o strada submediocra, acum a devenit o strada „pure trash”. Dar , stati putin, ce strada din Constanta a aratat vreodata a ceva?
Constanta a avut un moment de „faima’ temporara, la nivel national , in standardele comuniste, incepand cu anii 80 si pana la mijlocul anilor 90, pentru blocurile de locuinte cat de cat mai interesante si variate ca forma fatza de cele din restul oraselor mari ale tarii, in care blocurile aratau ca niste cutii de chibrituri jerpelite sau blocuri monolit.
Acum insa, toate acestea si-au pierdut shtaiful, iar Constanta are cele mai neingrijite spatii verzi, una din cele mai banale si lipsite de inspiratie linii arhitectonice. Practic, ca si fotograf de calatorie, nu ai ce fotografia in Constanta, in afara Cazinoului , nu exista un sit, un view, un landmark, o ceva sa pui pe o vedere. Nu ai ce sa arati unui turist vizitator pe care il plimbi in calitate de gazda si ghid,
Dealtfel, impresiile pasagerilor de pe vapoarele de croaziera, care, in mod inexplicabil inca pentru mine , opresc aici(probabil ca „parcatul” e foarte ieftin in portul nostru si vor sa mai castige o zi dintr-un cruise, deci sa mareasca pretul), sunt, aproape la unison, ca, in cadrul croazierei de Marea Neagra, care include Istanbul, Varna sau Nessebar, Constanta si Odessa, deci in cadrul acestei croaziere, Constanta, ca si port, a fost a „waste of time”. Nimic de facut , nimic de vazut, ba , dimpotriva, multi dintre ei sfatuiesc pe ceilalti sa nu se aventureze in orasul vechi din cauza hotilor de buzunare si a smenarilor deghizati in politisti, a taximetristilor rapace, care incaseaza 20 de dolari pentru o cursa pana la City Mall, etc. Le ramane excursia in Delta sau la Bucuresti,
Ce e grav aici este ca, obisnuit cu uratul , inesteticul si mizeria, ochiul constanteanului se „consoleaza’ la nivel din ce in ce mai jos, pe verticala. Oamenii nu mai privesc ansamblul, linia strazii, a spatiilor verzi, respiratia designului urban, ci coboara cu privirea jos, la visceral, la carciumi amenajate ca niste insule in mizerie, la sanii goi de pe plaja, la mititeii de pe gratar in Satul de Vacanta, la ce este cat de cat atragator ochiului.
Si aici nici macar sa raportez Constanta la vreun oras vestic, de dimensiunea ei(sa indraznesc Cartagena, din Spania?), ci la alte orase din Romania, gen Cluj, Brasov, Suceava, in care lucrurile stau mult mai bine din toate punctele de vedere.
De ce? Pentru ca cxxxi! Chiar eu l-am vazut pe unul care guita manea in timp ce invartea pe degete la spate un ceas scump, pe bratara (probabil Tissot, le recunosti usor dupa design, chiar si de la distanta – desi eram la doi pasi in spate), in mod sigur furat. Orasul e praf dpdv al infrastructurii, dar mai conteaza si oamenii care il populeaza.
Am un magazin acolo din 1993.De atunci, ma chinui zilnic sa pastrez aspectul comercial al strazii.Arata JALNIC, DA, din multe cauze:anumiti” vecini”,care locuiesc intamplator acolo, trecatori-„Hranitori” de porumbei , magazine second-hand, spatii-cladiri renovate sau nu, dar parasite.Regret enorm ca nu este o strada cu magazine -adevarate „boutique”, cochete, de artisti, anticari, designer-i, artizanat, brand-uri romanesti, magazine cu „caracter”, care isi au locul departe de magazinele-brand-urile dintr-un mall.In orice tara civilizata exista o astfel de strada.E greu sa ne comparam cu orice tara din Europa, dar de ce nu am face-o?!
Da, totul este la cel mai scazut nivel in Constanta. Orasul trece printr-un moment de criza in toate sectoarele ( financiar, cultural, social si mai ales urban). De aici nu exclud nici presa locala si scriitorii ei. La vremuri mici, gazetari mici. Articolul este cel putin naiv, o smiorcaiala.