Prospecţiuni SA şi-a întins cablurile la 20 de km de staţiuni

Se spune că de ce ţi-e frică nu scapi. Cam aşa se întâmplă şi în cazul nostru cu exploatarea gazelor de şist. Pe şest, cu toate protestele de stradă prin care se strigă din toţi rărunchii: “nu vrem gaze de şist!”, Prospecţiuni S.A., compania controlată de Ovidiu Tender, care efectueză studiile geofizice pentru Chevron, a început lucrul la nici 40 de km de Constanţa şi la 22 de km de ţărmul mării.

Cum mergi pe drumul de Negru Vodă dacă faci dreapta spre General Scărişoreanu şi îl continui spre Plopeni, pe un drum, de obicei mai mult al căruţelor, e imposibil să nu-ţi atragă atenţia camionetele roşii inscripţionate Prospecţiuni SA care zumzăie pe şosea pline de treabă. Şi nu numai pe şosea.

Unele-s goale, altele sunt pline cu cabluri şi geofoni. Cele pline se avântă din şosea pe câmp, pe drumurile de pâmânt. E un du-te – vino continuu. Prima care ne-a atras atenţia nu a fost însă o camionetă ci un autobuz mare, alb, inscripţionat de asemena cu sigla Prospecţiuni, tras în marginea şoselei, pe un drum de pământ paralel cu calea ferată. Pe acelaşi drum se îndepărta în grabă una din camionetele roşii. Pe de vreo 6 km dintre cele două sate patrulează câteva Duster-uri cenuşii. Paza. Dacă te opreşti mai mult de două minute în zonă, te trezeşti cu escortă – una dintre ele vine spre tine şi se aşează tacticos în spatele tău.

La vreo 300 – 400 de metri de drum, pe terenul proaspăt arat e un grup minuscul de oameni care forfotesc pe câmp. Întind cablurile şi poziţionează geofoanele. De-a lungul drumului şi pe stânga, şi pe dreapta, senzorii au fost déjà întinşi – din drum se văd ca un şir de măciulii albe ce se iţesc o palmă deasupra pământului. Geofonii sunt nişte senzori folosiţi în prospectarea geofizică pentru recepţionarea undelor seismice provocate. Semnalele recepţionate dau o idée de structura solului şi a rocilor pe zona prospectată. Următorul pas e dinamitarea solului. Explozii controlate la adâncimi cuprinse între 10 şi 15 m, sondarea şi injectarea fluidului de fracturare (un cocktail de apă cu chimicale pentru testarea rocii şi a gazului. Acestea doar în faza de explorare.

Şirul de indicatoare albe se întinde din buza Plopeniului (şi punctul de pornire este marcat de unul din echipajele de pază la nici 50 de metri de prima casă), din apropierea şoselei, şi merge spre General Scărişoreanu până-l pierzi din ochi, în câmp. Pe ambele laturi. În apropiere, de pe şosea vezi şi al treilea sat aflat la câteva sute de metri mai în vale, Casicea, care împreună cu Plopeni si G-ral Scărişoreanu formează un triunghi. Apropierea imediată a celor 3 sate însă nu a fost o problemă pentru începerea dinamitării solului în vederea fracturării lui ulterioare.

E o zi liniştită. Intrăm în sat. În Plopeni. Oprim în dreptul cârciumii unde câţiva inşi şi beau cafeaua afară, la soare. E încă dimineaţă. Îi întrebăm care-i treaba cu vânzoleala roşie. “Păi au venit ăştia cu gazele de şist”, ne spune bărbatul de la tejghea. “Cam de o săptămână se tot plimbă pe aici. Ei au venit mai venit şi în primăvară, dar oamenii îşi cultivaseră pământurile şi aşa că au fost nevoiţi să aştepte până se strange recolta.” Şterge tejgheaua încordat. “Nu ştim ce va fi cu chestia asta, că oamenilor de pe aici nu prea le place. S-a auzit că se poate polua apa. Şi noi avem aici o apă bună… avem fântâni din care se poate bea…” Omul continuă să şteargă cu sârg de parcă vrea să-şi steargă un gând din minte. “Au promis locuri de muncă…” “Şi au angajat până acum?”, îl întreb. “Din câte ştiu eu, de aici, din Plopeni vreo 10 inşi. Ca paznici. Dar zic că vor mai angaja când vor începe. Acum doar caută să vadă dacă sunt gaze. Poate nu vor găsi…”

Oamenii locului sunt destul de speriaţi din ce ne povesteşte bărbatul. Au tot auzit pe la tv că e posibil să li se polueze apa, că vor fi cutremure. Nu sunt prea liniştiţi la gândul ăsta. În special de când cu seria parcă interminabilă de zgâlţîieli din Galaţi care crapă casele oamenilor.

“Păi firma aia de pază au adus-o să-i păzească de localnici, că le e frică”, continuă un nene care-şi soarbe tacticos cafeaua din paharul de plastic. E aparent calm şi zâmbitor. Dar o undă de sarcasm îi îngustează ochii. “Îi păzesc de oameni, că nu prea le convine oamenilor ce fac ei pe-aici. Păi la presiunea de 1800 de atmosfere, cu cât vor ei să injecteze apa aia, cine ştie ce se-ntâmplă pe dedesubt pe-aici!” Omul vorbeşte în continuare calm, iar un zâmbet îi atârnă în colţul gurii. “A fost déjà o bubuitură zilele trecute că s-au zguduit casele!”. Omul dă liniştit din cap privind peste case, în depărtare, spre un viitor despre care ştie déjà cum va arăta.