De pe la sfârşitul anului trecut umblă pe internet ştirea că pe 22 ianuarie se va ţine la Cobadin, în Constanţa, o informare pe tema exploatării gazelor de şist.

Încă de la început, această informare (mai corect două – pentru că una era programată în satul Băceşti din Vaslui, unde s-a constatat că nu se poate ţine neexistând cămin cultural) a părut mai degrabă o ipocrizie, să nu-i spunem bătaie de joc. Prin însăşi regulamentul de … informare. Dacă săteanul din Cobadin ori Băceşti se dorea a fi informat prin respectivul eveniment, trebuia să aibă o foarte bună conexiune la internet plus calculator, fireşte, imprimantă şi scanner. Pentru că aşa cerea procedura de înregistrare: descărcare formular, imprimare, completare, scanare şi apoi trimitere înapoi la organizatori cu poşta electronică. Nimic mai simplu. Mai ales pentru populaţia rurală a României despre care ştim din surse sigure că stă toată ziulica la bârfe pe FB.

***

În faţa Căminului Cultural din Cobadin în ziua de 22 ianuarie 2012 parcarea a început a se umple. Cu maşini din Bucureşti, Constanţa, Mangalia şi Costineşti. Localnici… ioc. Am întâlnit vreo doi în holul căminului şi i-am întrebat dacă vor să participe. Nu ştiau dacă vor intra, dar erau convinşi că asta cu gazele şi cu poluarea apei nu-i interesează. „Bine, dar v-aţi înregistrat pe internet?”, i-am întrebat. Ochii mari le-au au încreţit şi mai mult frunţile, brăzdate de vântul şi soarele câmpului. Evident că nu.

Informarea – online, satul – offline

Evenimentul organizat de ANRM (Agenţia Naţională de Resurse Minerale) pe un proiect european a avut un regulament nou faţă de celelalte informări care s-au petrecut prin Constanţa. Foarte… european şi foarte departe de realitatea din Romania rurală. Motivul ni l-a spus coordonatorul de proiect: aşa cerea regulamentul european. Drept pentru care publicul ţintă vizat (localnicii) a fost ratat. În schimb a fost atins un alt public, care nu era ţintit deloc – cei care protestează de vreo doi ani împotriva exploatării gazelor de şist prin fracturare hidraulică. Cetăţeni ai judeţului Constanţa care şi-au format o părere în urma discuţiilor cu alţi specialişti (care nu sunt deloc aşa de convinşi de beneficiile acestor exploatări) şi a documentării pe internet unde au găsit legi, rapoarte şi studii privind experienţa americană şi riscurile fracturării hidraulice în exploatările neconvenţionale şi care, pentru consecvenţa lor sunt priviţi drept anarhişti, agitatori, sau isterici.

De fapt, nu se ştie exact ce a vizat acest eveniment. Să informeze localnicii sau să bifeze executarea unei etape din proiect, pentru a justifica banii? Întrebarea asta a stăruit în după-amiaza de 22 ianuarie pe mai toate buzele , localnice sau nu, deoarece Primăria a fost anunţată doar în seara dinaintea evenimentului. Chiar primarul, intrigat, ne-a spus că a aflat din presă că se va întâmpla ceva în Cobadin, dar o informare din partea organizatorilor nu a primit decât în seara de 21, asta nelăsându-i timp să-şi informeze consătenii. Deci nici pe această cale nu s-a putut ajunge la localnici. Mă rog, s-a ajuns doar la câţiva, şi anume 12 inşi, care, pe măsură ce se scurgea prezentarea, s-au scurs şi ei din sală. Unul dintre ei, proprietar de terenuri în Cobadin, nu a ieşit însă înainte de a spune “eu NU voi lăsa nicio sondă pe terenul meu!”, reacţie primită cu aplauze entuziaste din partea publicului (30 – 40 de inşi).

A fost regulament sau n-a fost?

A existat totuşi şi o intrigă în scenariul ăsta cam de proastă calitate. Şi anume cei care s-au înregistrat cu toate datele pe site, au descărcat, au listat au scanat şi s-au ataşat, girând cumva această simulare, au fost intrigaţi că localnicii nu au făcut asta. Niciunul (din cei 12). Nu s-a intrat în sală pe bază de înregistrare, iar depoziţiile nu s-au ţinut conform regulamentului. (Nu v-am spus că celor care doreau să ia cuvântul li s-a cerut să-şi trimită organizatorilor, prin poşta electronic, punctul de vedere). Iar asta mă face să mă întreb: a fost regulament sau n-a fost? Şi dacă a fost, nu a fost el oare incălcat astfel? Iar nerespectarea regulilor unui proiect european nu duce la anularea acestuia?

Riscul de a pierde vremea – asumat

Informarea a început pe nişte coordonate familiare celor care au mai participat la asemenea evenimente. Aceasta se dorea a fi făcută de către un director al ANRM, specialist în petrol – Claudia Răileanu şi de către profesorul universitar, geolog Corneliu Dinu – o figură constantă a “informărilor” pe tema exploatării gazelor de şist. Începutul era un lung curs proiectat pe un ecran ce se afla într-o poziţie nefirească în raport cu publicul, despre cât de benefică este această exploatare pentru noi – românii. Despre cât de sigură e exploatarea, sau mă rog, ar putea fi, pentru că nici distinsul academician care s-a autodenumit “un mare specialist, cu experienţă de 45 de ani în domeniu “ (în geologie – n.r.), nici doamna care-l seconda – o mare forajistă, nu au putut spune că este o activitate lipsită de riscuri. Dimpotrivă, după bunul obicei au făcu paralele neinspirate. “Nici o activitate nu este lipsită de riscuri, cum ar fi construcţia unui pod” – Dinu, sau “dacă traversez strada , mă supun unui risc. Ce fac? Nu mai traversez?” – Răileanu. E adevărat, însă doar dacă nu te asiguri. În plus, doamna Răileanu dacă doreşte să traverseze o stradă fără să se asigure, e problema domniei sale. Îşi expune doar propria persoană. În schimb, prin lobby-ul susţinut pro-fracturare ne expune atât pe noi, cât şi pe copiii noştri. Tot fără să se asigure.

Deşi lipsa localnicilor la această prezentare a lăsat-o fără sens şi fără obiect, faţă în faţă aflându-se două tabere – una pro şi una contra care n-aveau nicio şansă să se convingă una pe alta, s-au putut observa laturile pe care merg cu insistenţă cei care vor să ne informeze că exploatarea este bună, iar fracturarea nu e aşa de rea precum sună.

1.Faptul că fracturarea hidraulică se face de 40 de ani în România (însă de fiecare dată uită să se specific e care este diferenţa dintre fracturarea hidraulică în cazul exploatărilor convenţionale şi în cazul exploatărilor neconvenţionale (de la 3 -5 m în jurul puţului la 75-100m, la presiuni şi cantitate mult mai mare de fluid de fracturare – în ultimul caz apa necesară fiind de 15-20 milioane de litri de apă pentru o singură fracturare, în timp ce în forajul convenţional cantitatea este mult mai mică)

2.Chimicalele folosite în procent de 0.5% în fluidul de fracturare sunt prietenoase. Adică se folosesc în pasta de dinţi şi în rujuri – susţin distinşii profesori ceea ce scrie pe site-ul Chevron. “Acum nu o să ne mai spălăm pe dinţi?” a întrebat ironic Claudia Răileanu. Însă dacă luăm în considerare un studiu solicitat de Comisia pentru Mediu, Sănătate Publică şi Siguranţă alimentară a Parlamentului European , vom vedea că substanţele folosite (indiferent de procent) sunt toxice, alergene, mutagene şi cancerigene. Iar dacă-l transfomi în cantitate, procentul acela infim de 0,5% devine zeci de mii de litri (mai exact 75.000 l )la o cantitate de apă de 15 milioane de litri necesarul unei fracturări (dacă mergem mai departe şi înmulţim cu 10 – pentru că un puţ poate fi fracturat şi de 10 ori), 0,5% devine 750.000 l (de substanţe alergene, toxice, mutagene şi cancerigene, să vă amintesc). Deja nu mai e infim, ci infam.

Ştiind că nu se recuperează decât app 45% din fluidul de fracturare, putem să facem un exerciţiu de imaginaţie şi să ne întrebăm cum se va acţiona în caz că în acviferul dobrogean se va infiltra o parte din această cantitate de chimicale. Coroborând cu recentul model de reacţie al autorităţilor într-o situaţie de criză, nu ne rămâne decât să supravieţuim cu apă la pet.

În altă ordine de idei, tentativa de dezinformare de la Cobadin a fost o mare pierdere de vreme, nefiind prezent însăşi obiectul informării – localnicii – astfel aceasta neatingându-şi scopul. Dar poate fi şi o reuşită pentru ei, că au mai bifat o “informare” plus nişte bănuţi europeni.