Am scris de-a lungul timpului numeroase materiale despre istoria antică a Dobrogei, despre descoperirile extraordinare făcute aici de către specialiști și despre frumusețea siturilor dintre Dunăre și Mare. M-am ferit să abordez perioada Evului Mediu, cu atât mai mult cu cât, izvoarele istorice sunt, surprinzător, mai sărace. Perioada cuprinsă între secolul VII (când decad total ultimele mari cetăți antice – ex Histria) și începutul sec. XV (Dobrogea intră definitiv sub dominație otomană) este una extrem de tulbure, cu multe taine care nu au putut fi deslușite. Un subiect anume mi-a atras însă atenția și am decis să aprofundez această poveste. Am aflat astfel că în secolul XIV, una dintre cele mai importante cetăți din Dobrogea era „puternica Midia”, un oraș-port extrem de dezvoltat, „locuit de mii de vlahi” și care a fost motivul unui conflict militar izbucnit între două mari forțe militare ale acelor vremuri. Sursele întregii povești sunt dintre cele mai respectabile – lucrări de specialitate ale unor reputați arheologi români (Octavian Iliescu, MM Alexandrescu, Petre Diaconu etc) și citate din izvoare ale vremii (Cronica împăratului Ioan IV Cantacuzino, cronicarii bizantini Malkonkodilas, Leus, Nechifor Gregoras, jurnalul militar al contelui Amedeo de Savoia). Rezultatele studiului sunt (cel puțin din punctul de vedere al subsemnatului) de-a dreptul uluitoare și ne conferă o imagine nouă asupra Dobrogei medievale pre-otomane.
Cetatea de la Midia, motiv de război între împăratul Bizanțului și despotul Dobrotici
În anul 1346, Imperiul Bizantin (sub controlul căruia se afla și o mare parte a Dobrogei) era măcinat de luptele interne dintre familiile Cantacuzino și Paleolog, care încercau să-și impună favoriții pe tronul Imperiului. Regenta Ana de Savoia, mama împăratului minor Ioan al V-lea Paleologul îl avea ca aliat pe cârmuitorul Țării Cărvunei, Balica (sau Balică). Acesta își trimite unul dintre frații mai mici (sau fiul, după unele izvoare) Dobrotici în fruntea unei armate puternice. (Fratele său Teodor a participat și el la campanie, dar o perioadă mai scurtă). Dobrotici se distinge în lupte, drept pentru care regenta îl numește guvernator al portului și cetății Midia și îi dă în căsătorie pe fiica primului sfetnic al Imperiului, Apokaukus. Izvoarele bizantine scriu că acest oraș puternic se număra printre cetățile care se alăturaseră de la început cauzei împărătesei. În plus, „Midia era și un punct strategic important și era o așezare locuită de foarte mulți vlahi”. Orașul de câteva mii de locuitori domina economic ținutul înconjurător, avea un port vast și o flotă puternică. Între timp, la Constantinopole, conflictul dintre Paleologi și Cantacuzino se încheie cu succesul acestora din urmă. Victorios în războiul civil, generalul Ioan Cantacuzino se încoronează pe 13 mai 1347 sub numele de Ioan al VI-lea. Noul basileu îi purta pică lui Dobrotici, pe care îl acuza că ar fi jefuit orașe precum Mesembria, Anchilaos și Provato.
Asediul cetății și pacea
Împăratul îi cere lui Dobrotici să îi predea Midia, dar acesta refuză. În vara lui 1348 împăratul pornește cu oaste împotriva Midiei, unde Dobrotici își crease un adevărat cartier general, de unde pornea expediții împotriva orașelor din zonă care se aflșau sub control bizantin. Scrise la persoana a III-a, memoriile împăratului Ioan al VI-lea evocă foarte clar împrejurările acestui conflict: ”Iar împăratul, ducând cu sine şi pe ginerele său, a pornit cu oaste împotriva Midiei, cetatea de pe ţărmul Pontului. Dobrotiţă, care fusese aşezat cârmuitor al acesteia de către împărăteasa Ana, în vremea războiului, n-a voit să se supună împăratului Cantacuzino nici după împăcarea dintre împăraţi şi strângând în jurul său o ceată numeroasă de tâlhari, jefuia şi vătăma nu puţin cetăţile învecinate”. Ioan al VI-lea blochează cu flota sa portul Midia și cu trupe care stau în asediu pe uscat. În cetatea Midia, Dobrotici avea de partea sa câteva mii de soldați. Nu s-a ajuns până la urmă la război pentru că, forțat, Dobrotici acceptă să cedeze orașul în schimbul Țării Cărvunei. Între timp, Balica dispăruse din istorie (soarta sa este necunoscută, drept pentru care Dobrotici devine noul principe al voievodatului). Midia este așadar moneda de schimb între cele două tabere, anexarea acestui oraș de către bizantini conducând la instaurarea păcii. Cetatea Midia a fost extrem de importantă și în conflictele militare de la sfârșitul secolului XIV dar de această dată, protagoniștii sunt cu totul alții. În 1388 Mircea cel Bătrân alipește Dobrogea de Țara Românească, Midia numărâdu-se printre orașele în care sunt cantonate trupe valahe. De-a lungul dominiei sale, Mircea are mai multe campanii în Dobrogea. Fiul său Mihai I va încerca să păstreze cetățile dobrogene dar moare ucis în luptă, în 1420, anul în care Imperiul Otoman preia definitiv controlul teritoriului dintre Dunăre și Mare.
În loc de epilog
Izvoarele istorice demonstrează că, timp de mai bine de un secol, cetatea Midia a fost unul dintre cele mai importante centre economice ale Dobrogei, fiind disputată de marile puteri ale vremurilor. Acest mare oraș nu se ivise însă de niciunde, astfel că, este foarte posibil, ca el să se fi dezvoltat încă din Evul Mediu timpuriu, perioada în care fostele mari cetăți ale Imperiului Romano-Bizantin decăzuseră deja, ca urmare a atacurilor migratoare. Locația sa rămâne deocamdată o taină, pe care sperăm ca viitorul să o poată desluși.
