Orașele Dobrogei suferă de lipsa spațiilor largi, a piețelor publice de mari dimensiuni și de lipsa monumentelor simbol. Nici măcar Piața Ovidiu din Constanța nu a fost de la bun început așa cum o cunoaștem astăzi, ea fiind lărgită prin unirea a două piețe mai mici din peninsulă. La capitolul monumente, Constanța, însă, continuă să sufere și își găsește alinare doar lângă statuia lui Ovidiu. Paradoxal, singura statuie ecvestră a județului se află nu în capitala de județ, cum ne-am fi putut aștepta, ci la Năvodari. E adevărat, inaugurarea este de dată recentă, 2011, acesta fiind, probabil, motivul pentru care foarte mulți băștinași și, cu siguranță, foarte mulți turiști încă nu știu despre ea.

Mihai Viteazul, călare pe un armăsar, domină o piațetă din Năvodari, privind spre Marea cea mare, accesul către piațetă fiind posibil doar din drumul Mamaia Nord – Năvodari – Lumina. Monumentul are, ochiometric, aproximativ 7 metri înălțime cu tot cu soclul. Statuia propriu-zisă are în jurul a 3 metri și jumătate înălțime și este confecționată din bronz masiv.

Puțini știu că marele voievod nu s-a născut în Oltenia, ci pe malul Dunării dobrogene, în vechea așezare medievală Târgul de Floci, astăzi dispărută, mama lui fiind o anume Teodora, urmașă a familiei bizantine a Cantacuzinilor, așa cum se spune chiar în cronicile vremii. „Acest Mihai Vodă, după ce au luat domnia, s-a numit că este fecior lui Pătrașcu Vodă, iar cu adevărat nu se știe, că nici un istoric de-ai noștri sau striin nu adeverează cine iaste și cum au luat domnia, fără cât din auz unul din altul așa dovedim, că mumă-sa au fost de la Oraș dela Floci, care fiind văduvă și frumoasă și nemerind un gelep (negustor), om mare și bogat den Poarta împărătească și în casa ei zăbovindu-se câtăva vreme…”

Și mai puțini știu că Mihai Viteazul a organizat incursiuni cu oștenii săi în Dobrogea, fiind conștient de valoarea stăpânirii asupra zonei litorale și a gurilor Dunării, pe unde se desfășura comerțul maritim. În 1594 și în anii următori Mihai Viteazul a condus o campanie militară în sudul Dunării, cucerind cetățile Isaccea, Măcin, Cernavodă, Razgrad, Babadag, Târgul de Floci, Silistra și chiar Rusciuc, Șiștova, Nicopole și Vidin. Potrivit istoricului Nicolae Iorga, călăreții lui Mihai Viteazul ajunseseră până la Adrianopole în est și Plevna în vest. Această acțiune a fost coroborată cu cea a voievodului moldovean Aron Tiranul care a readus sub stăpânirea sa Bugeacul, în aceeași perioadă. În 1601 Mihai Viteazul a preluat aceste teritorii o dată cu instalarea sa pe tronul Moldovei, astfel încât Dobrogea și gurile Dunării s-au aflat sub stăpânirea sa până la moarte.

Așadar, prezența lui la malul mării nu deloc întâmplătoare, ba chiar ar putea avea legătură cu misterioasa cetate de la Năvodari, ale cărei urme porture sunt, încă ascunse sub apele zona Portului Midia. ape din care pescarii scot adeseori, în năvoade, vestigii istorice. E, de asemenea, foarte posibil, ca, după moartea Viteazului, turcii să fi distrus cetatea, motiv pentru care ruinele acesteia încă nu au fost aduse la lumină.