Aproape 100 de constănţeni au ieşit ieri să protesteze împotriva demarării proiectului minier de la Roşia Montană. Sloganul „Legea distrugerii Roşiei Mointane NU în numele meu!”a conturat o hartă a protestelor pe 1 septembrie în România şi aiurea. Pe hartă s-a aflat şi Constanţa cu o prezenţă timidă, cum ne-a obişnuit, dar sensibil mai bogată decât în alte ocazii similare. Nu au fost sloganuri gen „Popor de oi ieşi în stradă că vei fi mâncat de lupi!”, ca-n Bucureşti, dar manifestanţii au constatat cu amărăciune că, dacă ar fi fost vorba de ceva pui, mici, sau fasole cu ciolan distribuite aşa-zis „gratis” plebei, parcul Primăriei ar fi devenit strâmt iar jandarmii chiar ar fi avut de lucru. „Din păcate oamenii se arată indiferenţi faţă de viaţa lor şi a copiilor lor” a strigat o voce din public.

Copii, părinţi şi bunici, aşa puţini cum au fost, au venit să arate că susţin Roşia Montană şi rezistenţa împotriva exploatării miniere, că nu vor să li se vândă complet ţara cu tot cu viaţă, că cei 30 de arginţi (sau cocoşei în cazul de faţă) s-au dovedit deja a fi pătaţi de sânge. Şi, pentru că era firesc să fie aşa, oamenii nu au venit doar să-şi manifeste dezacordul faţă de legea ce dă mână liberă canadienilor să ne exploateze după bunul lor profit ci şi împotriva exploatării gazelor de şist prin fracturare hidraulică. Legea care dă undă verde exploatatorilor de la Roşia Montană va netezi drumul Chevronului către gazele româneşti de şist. Dacă se va adopta.

Cei care au ieşit în faţa Prefecturii ieri la Constanţa au realizat că e mai bine să previi decât să tratezi, mai ales că în astfel de cazuri răul produs nu mai poate fi tratat. Asta au subliniat şi organizatorii protestului, Centrul pentru Resurse Civice Constanţa, printr-un banner impresionant mai ales prin mesaj: „Doar când ultimul copac a murit, ultimul râu a fost otrăvit şi ultimul peşte a fost prins ne vom da seama că nu putem mânca bani”.

Tânărul – sursă de inspiraţie. Născut să ajute

Atracţia serii la întâlnirea protestatarilor a fost un tânăr blond cu ochi strălucitori şi zâmbet molipsitor. El şi cursiera lui albă cu care a pedalat mii de kilometri prin Europa pentru Roşia Montană. Pentru a-i susţine cauza şi pentru a o face cunoscută. Şi a făcut-o. Tică Darie, că aşa îl cheamă pe cel care-a devenit imediat erou în ochii constănţenilor protestatari, are 21 de ani, e din Suceava şi până anul acesta a studiat „Multmedia design” în Copenhaga. Încântat bicicleta pe care şi-o cumpărase, nu fără efort, la mâna a doua, anul trecut s-a gândit să o încerce la o plimbare. Din Copenhaga spre casă. Şi pentru că tot avea de gând să pedaleze, s-a gândit să nu pedaleze în gol. „Urmăream subiectul Roşia Montană din 2007 dar nu ajunsesem încă acolo. Şi atunci mi-am zis că aş putea dedica această excursie cauzei Roşia Montană”. Zis şi făcut. Mai întâi şi-a făcut un blog unde urma să povestească fiecare zi „Tică Darie, born to travel and help” (Tică Darie născut să călătorească şi să ajute –n.r.) unde a transmis întâi şi-ntâi planul său. Plus o rugăminte. „Salut! Îmi zice Tică. Am de gând să traversez Europa pe bicicletă. Din Copenhaga până-n Roşia Monatnă. Rog toţi românii să-şi deschidă mintea şi inima şi să fie alături de Roşia Montană!”. Totul cu zâmbetul pe buze, acel zâmbet molipsitor, foarte aproape de râsul unui copil. Apoi şi-a cumpărat vopsele şi o bucată de pânză pe care a desenat muntele-frunză roş-verde – logo-ul Roşiei Montane -, şi-a tras peste cârlionţii aurii casca albă şi a încălecat în şa pornind în „Turul cianurii”. Singur. Iar steguleţul cu „Save Roşia Montană” făcut de Tică, prins la portbagajul bicicletei, a fluturat prin Europa.

2533 de kilometri şi 33 de zile

Pe unde se oprea, pe traseul Copenhaga – Berlin – Praga – Viena – Bratislava – Budapesta – Oradea – Roşia Montană, Tică spunea oamenilor povestea Roşiei Montane – locul în care munţii sunt în pericol să se transforme într-o grămadă de gunoi otrăvitor. Tot drumul a filmat şi a continuat să scrie pe blog, iar într-o lună – cât a durat pedalatul prin Europa – a adunat peste 6000 de vizualizări. „Au aflat mulţi din România, dar şi din afara ei”, zâmbeşte el cu mândrie. Justificată. „Apoi am organizat Ziua Roşiei Montane la Copenhaga, când am prezentat şi filmul călătoriei”. Anul acesta s-a hotărât să nu mai plece singur. „Am planificat o călătorie cu o nemţoaică, în tandem. Înainte să plecăm am cunoscut un tip, Radu Păltineanu, care s-a oferit să meargă cu noi. Dar noi, având bicicleta în tandem, nu mai aveam loc. Aşa că şi-a făcut şi el o echipă şi au plecat într-un tur, tot din Copenhaga spre Roşia Montană, dar prin Moldova.”
Radu Păltineanu împreună cu Elena Vanica (Republica Moldova) şi Sophian Guidara (Canada) inspiraţi de Tică Darie şi-au pus bicicletă lângă bicicletă şi au pornit anul acesta şi ei în turul „Travel for a cause – Save Roşia Montană” prin Danemarca, Suedia – Insulele Aland, Finlanda, Estonia, Rusia, Ucraina, Crimea, Transnistria, Moldova și România. În total 5.500 km parcurşi, din care pedalaţi 2.424.

Anul ăsta, înainte de a se porni, Tică şi-a aranjat şi ceva evenimente pe traseu. Întâlniri la care urmau să participe 40-50- 60 de inşi. „Au fost 10 astfel de evenimente, deci au aflat despre Roşia Montană aproximativ 500 de inşi. Şi nu mică mi-a fost bucuria să revăd o parte din ei la Fân Fest”, râde băiatul cu zâmbet şi alură de copil.
Toate acestea Tică ni le-a povestit la protestul din Constanţa unde a ajuns venind dinspre Bulgaria, tot dintr-o excursie cu bicicleta, în timp ce-şi schimba camera la roata din spate a cursierei. Cât a vorbit în mijlocul publicului un binevoitor i-a înţepat cauciucul. De unde am tras concluzia că în faţa Prefecturii nu au fost doar protestatari împotriva legii distrugerii Roşiei Montane ci şi protestatari ai protestului. Numai că în timp ce unii protestau pe faţă, alţii protestau prin dos.

Cu tot acest neajuns, zâmbetul nu i s-a şters de pe faţă. Ai impresia că Tică ia viaţa ca pe-un joc. Dacă eşti bun, antrenat, hotărât, şi-l joci cu plăcere, câştigi. Mai ales când cauzele pentru care lupţi sunt, practic, ale tuturor. Deşi are doar 21 de ani, el a văzut deja asta. Următorul pas, sau mai exact următorii paşi – 84 de kilometri – îi va face pe Transfăgărăşan. În alergare. Asta pentru proiectul „Pădurea Copiilor” care presupune plantarea şi îngrijirea a 50.000 de puieţi în sudul României, o zonă în pericol de deşertificare. Pentru a aduna banii Tică a postat pe 27 august un mesaj pe FB: „Ce faci de obicei cu 10 lei? Eu îţi propun să îi donezi. 10 RON = 1 km alergat de mine pe Transfăgărășan. 840 Ron = 84 km alergând. Dacă 84 de persoane ar dona 10 RON atunci eu îmi voi atinge obiectivul propus de a strânge 840 RON, iar împreună vom susține proiectul Pădurea Copiilor. Iţi mulțumesc frumos pentru orice susținere! Voi fi cu gândul la tine când voi alerga și cu siguranță vei fi o motivație în plus pentru a termina o asemenea cursă”.

Lanţul se încăpăţânează să nu se aşeze cum trebuie pe pinion şi îi alunecă din mâinile înnegrite de unsoare. Se opinteşte, reuşeşte şi-şi ridică privirea senină zâmbind: „acum am adunat banii şi trebuie să mă ţin de promisiune şi să alerg”.
Cum a terminat facultatea, l-am întrebat pe Tică ce gânduri are. Şi, din nou, răspunsul lui a fost surprinzător. De pe 15 septembrie se mută în Roşia Montană unde vrea să deschidă un centru de cercetaşi. „Nu e niciun proiect de genul ăsta pentru copiii de acolo şi vreau să le arăt ce înseamnă să fii cercetaş, ce înseamnă pentru noi natura… (Tică a fost 7 ani în cercetăşie –n.r.). Dar activitatea asta nu va avea nicio legătură cu campania de salvare a Roşiei Montane. Cât despre bani… (râde din nou) mai fac câte un site pentru danezi, că ei plătesc bine, iar cu o mie de euro trăieşti la ţară trei luni. Mă voi descurca.”