Reportaj

Va arăta subsolul Dobrogei ca un şvaiţer?

Săptămâna trecută am pornit hai hui prin Dobrogea. Auzisem, ce-i drept, un zvon, că Chevron se pregăteşte să se aşeze dar în niciun caz venit pe căi oficiale. Şi, în apropiere de Plopeni, surpriză! Am găsit pregătirile în toi, pe teren. (Ce-i drept, nu era Chevron ci firma de prospecţiuni cu care colaborează.) Parcă totul a fost făcut în secret, tiptil, pâş-pâş. Cel puţin aşa pare. A fost vreo informare publică în acest sens? S-a anunţat ceva? Nu. Ştie dobrogeanul ce va face Chevron acolo pe pământul lui? Nu, doar ce-a auzit pe la tv – că apa s-ar putea să fie poluată -, asta dacă nu s-a uitat la Suleyman… Ar fi vreo surpriză să se sperie, să se adune, şi să-i ia în furci pe cei ce lucrează acum la prospecţiuni? Nu.

Pentru că nici în Constanţa problema fracturării solului nu e deloc discutată, ci doar strigată în stradă, am încercat să căutăm un specialist care să ne explice structura solului sud-dobrogean şi impactul pe care explorarea şi exploatarea prin fracturare hidraulică l-ar avea asupra mediului şi, implicit, asupra constănţenilor.

Am găsit un cadru universitar specializat în ingineria extracţiei de petrol şi gaze care ne-a povestit întrucâtva.

Pericol de cutremure şi poluare a apei

Trecând de faza de forare la adâncime de 3000 m, pe verticală şi apoi pe orizontală 1000 – 2000 m, şi apoi de injectarea fluidului de fracturare (mix de apă cu chimicale) care se presupun a fi cunoscute, profesorul a trecut la faza de fracturare şi extracţie explicându-ne că aceste gaze sunt depozitate în nişte argile cu porozitate foarte scăzută, gazele fiind prinse în pori. „Iar pentru ca exploatarea să fie rentabilă trebuie să le fisurezi complet, astfel încât gazele să iasă, toate pe o singură sondă. Ei (Chevron –n.r.) vor să pătrundă în zăcământ, să facă foraje sub presiune foarte mare care să fractureze aceste argile. În urma acestei extracţii prin fărâmiţare, vor rămâne nişte găuri mari, ca nişte mine”. Deci vom avea un subsol ceva mai ciuruit decât un şvaiţer. Şi mai apoi? Straturile de deasupra vor levita, sau se vor surpa? Poate întrebările acestea sună hazliu unor specialişti, dar atât timp cât nu ni se explică, putem concepe fel de fel de scenarii.

fracturare

„Dacă fracturarea nu este bine controlată, dacă zăcământul nu se cunoaşte în amănunt (şi nu se poate cunoaşte astfel) şi apa aceea injectată sub presiune găseşte mici caverne, mici fisuri, apa când intră-n ele cu viteză, va răbufni, şi astfel se pot produce mici cutremure. Mai este posibilitatea ca, tot în cazul în care fracturarea nu este foarte bine controlată (şi nu poate fi foarte bine controlată) să se ajungă la faliile tectonice care, în contact cu apa aceea injectată sub presiune se vor comporta ca două bucăţi de săpun ud. Iar asta înseamnă tot cutremure, dar de data asta nu mici. Ei zic că pot controla fracturarea, dar există şi această posibilitate – să nu cunoască foarte bine zăcământul”.

Există o foarte mare posibilitate, după cum am înţeles nu numai de la specialistul nostru ci şi de la alţi specialişti în foraj, ca subsolul să nu fie foarte bine „citit” de prospecţiuni – de fapt e mai mult decât o posibilitate, e o certitudine că nu se pot vedea toate particularităţile zăcământului la peste 3000 de metri adâncime. Particularităţi care se pot comporta altfel de cum prevăd ei. La fel cum este o certitudine faptul că fracturarea nu poate fi controlată. Exact din acelaşi motiv.

Fluviul subteran dobrogean

„Un alt mare pericol este pentru apă. Apa din subteran, sursa noastră. Apa poate fi poluată în timpul forajului dacă nu este foarte bine izolată sonda, sau ulterior fracturării (care nu poate fi controlată), când fluidul de fracturare poate avea inclusiv un traseu ascendent, spre apele din subteran” (care , în zona Plopeni se duc până la aproximativ 750 m adâncime).

fluviul subteran

Conform „Planului de management al resurselor de apă” al Apele Române -, Dobrogea de sud este traversată din Bulgaria şi până-n lacul Mamaia de un aşa-numit „fluviu” subteran. Nu e prorpiu-zis un fluviu, ci mai exact, un complex acvifer cantonat în complexul de carbonaţi din Jurasicul târziu-Cretacicul timpuriu cu o adâncime între -100 şi app -1000 m (cea mai joasă cotă) care curge de la Sud la Nord cu un debit ce atinge în unele locuri 150 de litri pe secundă. Fluviul, (îi vom spune aşa, că sună mai bine) care în zona Tatlageac – Costineşti devine artezian, are darul de a fi şi una dintre cele mai pure resurse de apă. „Corpul este transfrontier, formaţiunile calcaroase barremian-jurasice continuându-se în Bulgaria în lungul întregii graniţe cu această ţară. Mai mult decât atât, modelul conceptual stabilit, pentru acviferul barremian–jurasic în urma unor studii detaliate hidrogeologice şi prin izotopi de mediu fixează zona de alimentare prin aflux dinspre Bulgaria, prin jumătatea vestică a graniţei (spre Dunăre) cu această ţară. Din punct de vedere calitativ apele acestui corp sunt potabile, de excepţională calitate, în general bicarbonatate, cu mineralizaţii totale de aproximativ 650 mg /l.” (Plan de Management – Apele Române).

„Ei promit că totul va fi cât se poate de sigur. Dar eu sunt circumspect” a continuat specialistul în extracţie, „că am văzut ce s-a întâmplat în SUA”. (Poluări masive ale aerului, apelor de subsol şi apei de suprafaţă. Răuri ce bolborosesc gaze, animale moarte pe lângă ele, animale bolnave în curţile oamenilor. Oameni ce au dezvoltat tot felul de neuropatii şi alte boli asociate. Plus diverse forme de cancer. Apa mâloasă în fântână, apă gazoasă la robinet şi apă îmbuteliată pentru îmbăiere. Şi lăsări bruşte de teren în perimetre foarte întinse ). „Sau în Spania, unde au fost foarte multe cutremure. Însă deocamdată suntem în faza de prospecţiuni şi e bine că se fac, că altfel statul român nu le-ar face. Să nu se întâmple însă ca în cazul Sterling unde contractul de explorare s-a transformat peste noapte în contract de exploatare…

Cât despre redevenţă… 3% e o mizerie. Dacă tot faci asta, fă-o măcar pentru 25% ”

Întrebări

Cum s-ar comporta acest fluviu în caz de foraj având în vedere că are adâncimi de până la app 1000 m (vezi grafic)? În ce măsură ar fi poluată apa, dacă intră în contact cu fluidul de fracturare sau cu gazul? Prin acest canal poluarea se va răspândi în complexul acvifer (dedesubrurile sudului dobrogean) ? Şi ce părere ar avea despre asta vecinii noştri bulgari cu care împărţim acest acvifer? Are statul român specialişti care să urmărească aceste foraje şi fracturări sau se bazează doar pe buna credinţă a companiei? Sunt întrebări la care nu am găsit încă un răspuns. Specialiştii tac. De ce? Putem doar bănui ( un indiciu – cazul Ştefan Marincea).

Despre Autor:

Paula Anastasia Tudor

Lasă un comentariu