Fericirea nu este doar un concept psihologic abstract ci și o urzeală chimică. Matematica stărilor noastre sufletești a ajuns în punctul în care putem ști care sunt neurochimicalele răspunzătoare de abisurile și extazurile între care oscilăm.

Conceptul new-agish de alchimist al propriei vieți are astăzi, prin neuroștiință, o formulă clară ce ne permite să devenim oameni de știință ai propriei noastre existențe.

Din sinapsele creierului nostru putem extrage frumuseți și sensuri noi dacă ne asumăm povara libertății de a nu mai aștepta ca fericirea să ni se întâmple din senin, ci să-i creăm premisele pentru ca ea să înflorească.

Căutarea plăcerii și evitarea durerii reprezintă motorul acțiunilor noastre.  Acest instinct evolutiv face ca ceea ce este necesar pentru supraviețuire să ne aducă plăcere.  Atunci când „ne facem treaba” evolutiv, creierul nostru produce o serie de substanțe care sunt răsplata pentru transformarea provocărilor în scopuri  atinse și menținute.

Toți avem această zestre biologică, ce la mulți zace neexplorată – tocmai pentru că avem această ignoranță cu privire la mecanica stărilor emoționale, ignoranță dublată de conspirația consumerismului care promite fericirea prin acumularea de bunuri.

Era digitală este de asemeni unul dintre vinovați pentru scindarea interacțiunii dintre oameni și dintre om și mediul fizic. Echilibrul neurochimic meșterit de milioanele de ani de evoluție este sabotat de provocările și tentațiile lumii moderne în care trăim de numai câteva decenii.

Rezultatul este cuantificat în statistica tot mai îngrijorătoare a stărilor de anxietate și depresie, pe care tot o industrie (farma) vrea să ni le rezolve. Capitalismul are mereu soluții pentru problemele provocate de el însuși. Este un paradox real: deși avem din ce în ce mai multe oferte către nirvana, simptomele insatisfacției sunt tot mai acute.

Cum ne putem repara singuri? Învățând să punem ordine în chimia organismului, experimentând cu noi activități. Voi prezenta o listă pe care am extras-o din zeci de studii făcute pe această temă de cercetatori.

1. Endocanabinoidele – sau moleculele extazului.Da, creierul nostru este capabil să producă el însuși canabis. Cea mai cunoscută dintre endocanabinoide se numește Anandamida, în sanscrită Ananda însemnând extaz. O stare la care se poate ajunge fie prin tehnici de meditație, fie prin marijuana (pentru cei care speră la scurtături către Absolut), fie prin efort fizic intens.

Multe studii vorbesc despre „the runner’s high” – starea de euforie simțită după un jogging viguros pe distanțe mari. Este vorba, practice, de a trece de o limită a obișnuinței care ne-a învățat că doar atât putem. A-ți suprasolicita corpul prin efort fizic intens sau, dimpotrivă, a-l duce în zone de relaxare profundă, determină o nouă chimie a organismului. Practic corpului îi place să fie folosit și provocat spre extreme, chiar dacă provocarea este să și „renunți” la el, cum se întâmplă în practica relaxării profunde.

2. Dopamina – molecula recompensei.Dopamina este secretată în momentul în care o acțiune ce ne provoacă plăcere este dusă la bun sfârșit. Dacă vrei să te „îmbeți” cu dopamină, setează-ți un scop și atinge-l! Dopamina este secretată chiar de la începutul călătoriei, pentru că anticiparea plăcerii resimțite când ne atingem ținta face și ea parte din procesul fericirii.

Încrederea în sine, o altă bijuterie cognitivă la mare preț printre căutătorii de satisfacție este, de fapt, o supradoză de dopamină care ne inundă corpul în momentul în care am făcut ceva pentru progresul nostru. Acea listă de „to do” pe care fiecare o are în arhiva Supraegoului, cel care știe ce ar trebui să facem dar nu facem, trebuie împlinită și atunci dopamina secretată te face să te simți pe calea ta.

Persoanele care sunt extroverte, neinhibate, au un nivel de dopamină mai mare decât personalitățile introverte. Tocmai pentru că fiind extroverți vor interacționa mai mult cu ceilalți, vor fi mai deschiși spre experiențe, iar aceste acțiuni dinamice le alimentează, în schimb, încrederea în sine. Pentru că vor obține confirmări ale calităților lor și, ca atare, încrederea în sine se construiește.

Personalitățile introverte trăiesc mai mult abstract decât concret, având tendința de a se izola într-o lume interioară populată de dubii și frici în exces. Soluția este asumarea unor activități și interacțiuni, punerea lor în practică aducând ulterior diverse confirmări sociale, sărbătorite de creier cu un cocktail de dopamină ca recompensă.

3. Oxitocina – molecula încrederii, hormonul dragostei și atașamentului.Atașamentul romantic este tradus chimic în organism printr-un nivel crescut de oxitocină. Dacă doi oameni implicați romantic stau separat prea mult timp, le scade nivelul de oxitocină și apare sentimentul de dor.

Chiar și suferința produsă de o despărțire are o formulă chimica a ei, sevrajul separării fiind trăit literalmente fizic prin secreția redusă de oxitocină.

Cum facem rost de această moleculă romantică? Prin apropiere fizică, îmbrățișări tandre când e vorba de un cuplu – sau afectuoase între prieteni, prin intimitate și vulnerabilitate și, de ce nu, prin a face dragoste.

Socializarea, de asemeni, ne aduce mai aproape unii de alții dar și mai aproape de designul evolutiv al omului. Pentru că milioane de ani am trăit în grupuri, triburi și comunități în care legăturile dintre oameni erau foarte strânse. Lumea cibernetică modernă, deși ne oferă posibilitatea conectării, ne și însingurează în abstract, potențial și imaginar.

Faci rost de oxitocină dacă te conectezi mai mult în realitate decât în virtual și în imaginație. Ieși mai mult din casă, experimentează medii diferite, fă-ți parteneri pentru activități sportive de grup, cultivă hobby-uri artistice în grupuri de oameni cu aceleași afinități. Chiar și animalele de companie aduc mai mult decât companie – aduc afectivitate și atașament și, astfel, o doză de oxitocină.

4. Endorfinele – moleculele analgezice.Morfină autoprodusă, endorfinele  suprimă durerea. Sunt secretate de glanda pituitară și de hipotalamus în timpul activității fizice intense, a interacțiunii sexuale și a orgasmului.

Practic, orice efort fizic dus la extrem determină secreția de endorfine. Durerea face parte din schema: durerea sau frustrarea de moment trebuiesc tolerate pentru că plăcerea ulterioară șterge orice amintire a durerii. Finalul unei experiențe poate schimba cu totul amintirea acelei experiențe.

Gregory Bern în cartea sa „Satisfacția” concluziona că satisfacția vine din confruntarea bine dozată a stresului, suferinței și schimbării. Endorfinele se secretă atunci când ne antrenăm în activități care au o alternanță de efort și recompensă la capătul cărora obținem plăcerea vizată.

Aerobicul și acupunctura determină, de asemeni, secreția de endorfine. Ciocolata și anumite genuri de muzică ne pot duce și ele într-o transă endorfinică temporară. Se recomandă însă activitățile care produc și amintiri, pentru că există plăcere în anticipație, în experiență, dar și în rememorarea ei. Suntem suma amintirilor noastre, iar cele care rămân la loc de cinste în memoria noastră sunt cele care aduc plăcere cu sens.

5. GABA – molecula anti-anxietate.E o moleculă inhibitorie ce reduce activitatea neuronilor și determină o stare de pace și armonie.

Xanax sau Valium sunt două dintre medicamentele propuse ca soluții anti-anxietate de industria farma. Ele vin la pachet cu multe efecte secundare care sunt în sine o contraindicație pentru consumul pe termen lung.

Soluția naturală este reprezentată de yoga și meditație. Sunt nenumărate studii care confirmă astăzi efectele extraordinare pe care aceste tehnici orientale le au asupra creierului nostru.

Explicația este foarte simplă: în timpul meditației creierul se odihnește activ, conștient. Toată viața psihică din starea de veghe este o continuă activitate neuronală conștienta și, simultan, în mare parte inconștientă. Permanent în creierul nostru rulează diverse softuri cognitive automatizate și reprimate în subconștient, consumând astfel o mare parte din energia noastră cognitivă.

Yoga și meditația ne readuc foarte mult în prezent, ne fac să ne conștientizăm corpul și mintea și chiar acest proces de conștientizare aduce calm și liniștire. La nivele avansate de practică intră în funcțiune mecanismul de bio-feedback – prin posturi fizice și tehnici precise de concentrare și meditație putem schimba chimia creierului.

Pentru că, din fericire, creierul are neuroplasticitate – nu doar creierul ne determină comportamentul ci putem acționa invers asupra lui, schimbând posturile fizice, modul de a gândi și de a acționa.

6. Serotonina –  molecula răspunzătoare de multe din stările noastre de bine.Multe dintre antidepresivele cunoscute (Prozac, Zoloft, Celesta) acționează asupra mecanismului de secreție și absorbție al serotoninei.

Întrucât depresia este o afecțiune încă neînțeleasă pe deplin, la diverși oameni vor avea succes diverse antidepresive, unele acționând asupra serotoninei, altele asupra celorlalte substanțe descrise. Tratamentul farmacologic trebuie luat întotdeauna sub supervizarea unui psihiatru și dublat de psihoterapie, pentru ca, ulterior medicamentelor, stilul de viață în sine să devină un antidepresiv.

Bărbații stau mai bine la capitolul serotonină, femeile fiind cele mai afectate de depresie și anxietate – 1 din 4 femei versus 1 din 10 bărbați vor fi afectate la un moment dat de diverse tulburări afective.

Cei care au sensibilitate scăzută la respingere, cu alte cuvinte exploratorii care trec de prejudecățile sociale și își asumă experiențe și provocări, vor avea un nivel ridicat de serotonină.

A-ți depăși zona de confort, a-ți provoca tabuu-rile și limitele prin atingerea unor scopuri care vizează schimbarea, determină secreția de serotonină care vine cu sentimente de încredere în sine, conectivitate, sens și apartenență socială.

7. Adrenalina, molecula energiei.Denumirea tehnică este epinefrină și se secretă atunci când suntem puși în situația „luptă sau fugi”. Efectele fizice ale adrenalinei sunt cunoscute de mai toată lumea: inima bate foarte tare, energia fizică este crescută, iar starea resimtită este de agitație intensă ce trebuie consumată fie prin luptă, fie prin fugă.

O viață echilibrată psihic presupune și momente adrenalinice care sunt antidotul plictiselii, rutinei și stagnării. A face lucruri noi, a te pune în contexte necunoscute care te fac să ieși din zona de confort, a redefini limitele a ceea ce poți, a provoca ceea ce pare periculos, determină secreția de adrenalină.

Asta te face să te simți viu și participant activ pe scena vietii. Asta presupune risc, dar a nu-ți asuma niciun risc e cel mai mare risc. Riscul poate aduce și pierdere dar, atunci când simți că viata ta stagnează, schimbarea bate la ușă. Probabil pierzi mai mult încercând să nu pierzi nimic.

Alegerea este între plictiseală și provocare, între confort și necunoscut, între prejudecată și schimbare. Toate aceste chimicale cognitive descrise le obținem când suntem activi în toate domeniile vieții: relații de dragoste și de prietenie, interacțiune socială cu oameni asemănători nouă, activități fizice care ne fac corpul să vibreze, explorări ale limitelor autoimpuse sau trasate de societate, ieșirea din obișnuință și acceptarea riscului.

Asigură-te că nu ești corijent la nici unul dintre aceste capitole și atunci îți vei scrie cartea vieții cu entuziasm și frumoasa nebunie a descoperirii.