Secvenţe din Tomisul roman. Străzi, porticuri şi piaţete

O altă descoperire, care adaugă culoare pe harta anticului Tomis ne face să ne imaginăm pe faleză, cumva pe locul clădirii BNR o stradă pavată cu dale mari de piatră cu trotuar umbrit de un portic (o alee acoperită, al cărei acoperiş e susținut de coloane plasate la distanțe egale). “Din epoca romană am descoperit în curba străzii Marc Aureliu (în spatele BNR- n.r.), nişte elemente arhitecturale care fac parte din acelaşi ansamblu cu alte descoperiri făcute în urmă cu vreo 20 de ani, imediat mai jos, pe strada 22 Decembrie, neamenajate din păcate. Acele ruine reprezintă o stradă sau poate chiar o piaţetă din Tomisul roman târziu (s-au descoperit acolo trotuarul pavat cu lespezi mari de calcar şi carosabilul, deasemenea, pavat, care erau despărţite de un portic cu pilaştri care susţineau primul etaj al clădirilor învecinate).

Acum, în curba străzii Marc Aureliu, ne-au apărut, tot aşa, fragmente de pavaj – de trotuar şi de carosabil, ca şi două cuburi imense de calcar care constituiau bazele a doi pilaştri ai porticului. Coroborând aceste descoperiri cu altele realizate de-a lungul timpului pe strada Mircea, se pare că şi Tomisul avea o stradă “Mircea” antică, şi poate chiar şi o piaţă “Ovidiu”, mai mică. Oricum în zona Pieţei Ovidiu era inima oraşului având în vedere şi amenajarea arterelor rutiere aici, dar mai ales ţinând cont de prezenţa în apropiere a edificiului roman cu mozaic care era şi port şi forum.

În urma săpăturilor efectuate în piaţa Ovidiu au apărut mai multe elemente arhitectonice de epocă romană. Aici am descoperit două fragmente de coloane – una de marmură şi una din calcar – un fragment de arhitravă, decorate cu diferite motive ornamentale, şi alte piese cu un aspect mai modest. Nu prea am găsit ruine de edificii de aşa natură încât să le putem pune în legătură cu acestea. Elementele arhitecturale, practic tot ce era piatră, putea fi rulat, mutat, tocmai pentru a fi folosit ca material de construcţie gata prelucrat. Vreo două dintre aceste elemente le-am găsit în ruinele unei clădiri de app. 100 – 150 de ani. Aşa că nu avem contextul original al acelor piese”.

Clădiri romane cu încălzire prin pardoseală

“Mai nou, chiar zilele trecute, în dreptul parcului Catedralei, pe str Arhiepiscopiei au apărut ruinele unui alt edificiu roman cu hypocaust. Nu l-am prea putut cerceta deoarece a apărut într-un şanţ exact pe partea carosabilă şi, ca să extindem cercetările trebuia spartă toată strada, trotuarul, că altfel nu ai cum să-ţi faci o imagine, o idée de ansamblu. În acelaşi loc am fost surprinşi să descoperim la o adâncime relativ mică (1, 10m) o amforă grecească de Rhodos, în bună măsură întregibilă, din sec III – II î.H. E ciudat contextul în care a apărut – ea este de epocă greacă dar a apărut la acelaşi nivel cu ruine de epocă romană poate chiar romano – bizantină. Oricum, ne-am bucurat de cunoştinţă, am recuperat-o cum m-am priceput mai bine şi acum colegii mei de la atelierul de restaurare pe care îi salut şi le mulţumesc pe această cale se ocupă de restaurarea ei.”

La sfârşitul anului trecut, pe când lucrătorii RAJA săpau pe strada Vasile Canarache pentru înclouirea conductei de apă, sub ochii aceluiaşi arheolog, au ieşit la iveală ruinele unei clădiri romane cu hypocaust. Încălzire prin pardoseală cum e cunoscută în zilele noastre. Distanţa dintre prima şapă (pe sol) şi podeaua clădirii era de cca 90 de cm, iar cea din urmă era susţinută pe piloni sau colonete din cărămidă. Prin spaţiul liber astfel creat circula aerul încălzit de la un cuptor construit la marginea clădirii. Nici acele ruine n-au putut fi suficient cercetate, pentru deschiderea unei cercetări sistematice în zonă nefiind nici bani nici spaţiu. Diferenţa dintre acel edificiu şi acesta, găsit la jumătate de an distanţă, este că ultimul are colonetele, ce susţineau din loc în loc podeaua, “din nişte cărămizi mai groase decât cele normale, şi rotunde. Altceva… nu am găsit elemente de datare, nu am găsit monede. Dar nu e cazul să ne întristăm, că vor rade asfaltul şi acolo şi poate vom putea continua cercetările”, zâmbeşte arheologul frecându-şi mâinile.

Harta pătată a vechiului Tomis

L-am întrebat pe Octavian Mitroi, dacă din câte se cunosc până acum din Tomis s-ar putea desena o hartă. “Se poate face o hartă destul de lămuritoare dar, în acelaşi timp, cu multe pete albe. În perioada greacă undeva în capătul pieţei Ovidiu trebuie să fi fost un brâu de fortificaţii. În perioada romană timpurie , undeva pe o linie jalonată de Biserica Greacă şi Poarta 2, urmare a extinderii oraşului – altă centură de fortificaţii (s-au găsit segmente).

De pe la sfârşitul sec. III d.Hr. datează zidurile de apărare care se văd în parcul Primăriei – reprezentând şi cea mai mare întindere a Tomisului în antichitate. Unde se află portul comercial actual se afla portul şi-n antichitate doar că, evident, era mult mai mic. Practic pe linia Bulevardului Marinarilor era cheul, urmau două terase cu două rânduri de încăperi boltite – depozite de mărfuri – şi deasupra acestora pe ultima terasă, aproape de nivelul oraşului – sala pardosită cu mozaic. Pe acel covor de mozaic se discutau problemele cotidiene ale cetăţii, se întâlneau oficialităţile, se negociau preţuri…

Era şi o tribună bună pentru ţinerea discursurilor acolo (care încă mai e) dar poate şi pentru prezentarea şi vânzarea sclavilor. Dar cel mai important e că acesta este cel mai mare mozaic de care avem la ora actuală cunoştinţă că ar fi existat în întregul Imperiu Roman. Avea vreo 2000 mp, actualmente se mai păstrează cam 850 mp, dar chiar şi-aşa e cel mai mare din întreaga lume romană. Depune mărturie şi pentru bogăţia la care ajunsese Tomisul în acea perioadă.

Tot pe faleza portului, către Poarta 1 s-a găsit o parte a unor terme, băi publice ale oraşului. Conform unei inscripţii, termele ar fi cam din secolul II d.H. iar edificiul cu mozaic se presupune că ar fi din vremea lui Constantin cel Mare. A funcţionat până către 600 d. Hr. când Tomisul a fost mai mult sau mai puţin abandonat. Se pare că a fost păstrat de imperiu mai mult decât restul Dobrogei – litoralul a putut fi dominat mai mult şi datorită flotei. Însă Tomisul supravieţuia în nişte forme mult mai modeste decât în perioada lui de glorie. Hai să zicem că de prin sec V, mai vârtos VI, se remarcă un amplu proces de ruralizare, oraşele încep să se transforme încet dar sigur în sate. Şi la Histria cercetările din ultimele decenii au confirmat acelaşi lucru, mai ales din a II-a jumătate a sec. VI devenise un fel de cătun. Cam în acest fel s-a încheiat antichitatea în partea noastră de lume.

Apoi, despre Constanţa medievală avem mult mai puţine date decât din Tomisul antic. Ştiu doar că suprapunând într-un anumit punct fortificaţiile romane pe linia Bulevardului Ferdinand s-a găsit la un moment dat un zid de fortificaţie medieval – cu tiranţi, cu bârne trecute prin el – dar, rămăşiţe fizice ale Constanţei medievale… nu-s prea multe.

Revenind la înfăţişarea Tomisului antic, în perioada romană avea şi un amfiteatru (situat sub hotelul Ibis), care, după creştinare a fost suprapus de ceea ce pare a fi, cel mai probabil Bazilica Episcopală. Tot pe linie de creştinism, mai ales în zona de SE (către Poarta 3 Port) avem câteva bazilici creştine, mai avem una şi la Poarta I în scuar, se vede un fragment de bazilică (mai ales altarul – un zid semicircular), ca şi o altă bazilică de cult a cărei criptă decorată cu o pictură murală se află la subsolul Colegiului ,,Mihai Eminescu”. Deocamdată… asta e. După 100 de ani de cercetări arheologice la Tomis bine că avem şi ce v-am putut povesti…”