Nu-l suport pe Mugur Grosu. M-au enervat întotdeauna infatuarea, aroganţa şi zâmbetul acela al lui de „copil teribil”. Pletele. Faptul că se dă pictor, fotograf, ba şi scriitor, toate la un loc. Că nu are limite. Mă întreb ce caută un asemenea individ în peisaj. Şi de ce Uniunea Scriitorilor a decis să-l excludă. Sunt dezamăgit. Eu l-aş fi exclus de vreo cincisprezece ori până acum. Cum fuma o ţigară, pac! – îl excludeam. Ăştia sunt amatori.

Nu l-au exclus numai pe el, că se dădea scriitor, ci şi pe Radu Aldulescu, alt mic imbecil al literaturii române, care-a scris ceva cu nişte amanţi, colivărese, chestii de doi bani. Pe ăsta, l-aş fi exclus de vreo treizeci de ori. Mă întreb cine sunt tâmpiţii care i-au tradus cărţile, şi dacă nu cumva au fost plătiţi de agenturi. Sunt sigur că există ceva mişmaşuri. Ăştia acţionează împreună, ca şobolanii. Trădători de neam.

L-au exclus, mai demult, şi pe Grigore Şoitu, un trist. A scrijelit el ceva, vreo „Addendă”, nişte „Spam”, „Poeme de stânga” – nimic important – precum cărţile despre Fuego, de pildă. Pe-ăsta trebuia să-l excludem de-o sută de ori. Ca să se termine, domnule, odată cu prostia asta cu „Grupul de la Constanţa”, cu „Cenaclul de Marţi”, cu „Revista Tomis”. Fleacuri, de întins pe aţă.

Ce să mai spun despre Ruxandra Cesereanu, Bogdan Creţu şi mulţi alţii? Sunt nişte amărăţi, care n-au făcut nimic în viaţa lor.

Mă uit în geam. Nu mă suport: şi mă exclud pe loc, de mai multe ori.