Cronice Subscribe

Un monstru mai puţin: Michel Tournier

Nu ştiu de ce mă gândeam, involuntar, la aflarea veştii despre moartea lui Michel Tournier, că marchează sfârşitul unei întregi epoci. Asemănător poate faptului cum, în cadrul unui colocviu din 1991, la Stuttgart, Raymond Federman anunţa retoric că „postmodernismul a murit pe …

Moldova, pe bune

S-o spun de la început – ceea ce se întâmplă acum în Moldova este extrem de periculos. Nu fac analize politice, nu-i specialitatea mea, se vede cu ochiul liber. Este o derivă deliberată, şi instrumentată – bazată pe aceleaşi tactici …

22 decembrie 1989

Acum fix 26 de ani (şi când eu aveam 15), la aceeaşi oră la care scriu aceste rânduri, eram în Piaţa Romană, în Bucureşti. Venisem cu o ceată de amici, cam veseli din fire, la care se asociase, instinctiv, şi-unul …

Premiul Nobel la români

Am fost dezolat, citind interviul din Adevărul, în care un critic care recunoaşte că nu mai citeşte, după treizeci şi doi de ani de cronică literară, spunea că „nu sunt sigur dacă Premiul Nobel îl merită pe Mircea Cărtărescu”. Cumva, …

Poemarţi: o perspectivă

S-a vorbit câte ceva, în ultimele luni, despre antologia Poemarți, realizată de Grigore Șoitu și apărută la editura TracusArte, anul acesta. Am participat eu însumi la câteva lansări, una la București, două la Constanța. Sunt printre autorii antologați – dar …

Rigla de aur

Probabil că poeta emblematică a Constanţei, a acestui oraş deopotrivă bătrân şi tânăr hulpav în care (deşi nu ne-a întrebat nimeni) vieţuim, este Iulia Pană. Când spun „emblematică” nu o fac neapărat în sens pozitiv. Textele ei transmit, laolaltă, frustrările …

O frumuseţe rece impecabilă

Una dintre marile voci ce stă (încă) să iasă din malaxor este Ofelia Prodan, chiar dacă printr-un volum intitulat, sugestiv, No exit (Charmides, 2015). Când spun malaxor mă gândesc la mecanismul obsedant prin care repetăm, zilnic, gesturile sau atitudinile noastre, când …

Cu şlapii în Bucureşti

Recunosc, vin în Bucureşti doar cu şlapii. Fac parte din uniforma mea. M-a ironizat de curând diacritica, adică aia care păzeşte ortografia limbii române. Dacă-ţi dă ea în cap, eşti terminat. Terminat eşti oricum, indiferent dacă-ţi dă în cap sau nu. Subiectul …